Uncategorized

spacer

Schimbarea, ceea ce este.

Schimbarea nu vine de nicăieri și nu ne duce niciunde. Decât dacă ne limităm modul în care o trăim.

Schimbarea este. Schimbarea se întâmplă, are loc în prezent. Schimbarea – un cuvânt care definește, de fapt, cu totul altceva decât pare. Schimbarea este devenirea din prezent.

Nu am gândit astfel dintotdeauna. Poate la început, dar nu am amintiri clare atât de îndepărtate. Nu m-a învățat nimeni – nici acasă, nici la școală – despre libertatea de a fi, despre frumusețea libertății de a alege, nici despre ce înseamnă cu adevărat a deveni ceea ce ești, împlinit, fericit, vibrând bucuria vieții. Am învățat treptat, și cu cât am înțeles mai mult, cu atât mi-a fost clar că drumul este și mai lung, dar și mai frumos în continuare.

Să ne învățăm copiii despre ceea ce alții nu au avut cum să ne învețe, nu din rea voință, ci mai degrabă din neștiință și având alte presiuni în viața de zi cu zi. Noi avem însă acces la atâtea informații… și lucruri bune, și prostii, dar de aceea avem minte, de aceea cântărim și punem la lucru discernământul, ca să cernem și să alegem ceea ce ne este de folos. Să ne lăsăm copiii să trăiască liberi, să nu le îngrădim , să nu îi lăsăm pe mâna sistemului care îi pierde. Căci dacă ei se pierd, noi ne vom pierde și mai mult.

spacer

Cugetare. Despre compromis.

De ce eu şi nu tu?
Facem ca tine, dar habar n-ai ce-ţi pregătesc.
Bine, bine, doar să taci.
Decât deloc, merge ş-aşa.

Despre compromis greşit aplicat e uşor să vorbim. Despre compromis în forma lui sănătoasă, aducătoare de plus valoare, sunt puţin cei care pot vorbi. Iar asta e o problemă a societății noastre.

spacer

drumuri şi răscruci

Ne prinde bine să ne aflăm, din timp în timp, la câte o răscruce de drumuri. Să încetinim şi să privim puţin în jur. Să vedem semnele care ne trag de mânecă. Să dăm întâietate lucrurilor importante.

Să te bucuri de ceea ce ai. Cum ar fi o poveste cu un semn de circulaţie într-o parcare goală.

image

spacer

Hristos s-a înălțat!

Hristos s-a înălțat! vă salut astfel astăzi, pentru că aşa e creştineşte, pentru că aşa ştiu eu că se face.

De ce nu mai salută oamenii aşa în ziua de Înălţare? De ce sunt puţini cei care încă o fac? Oare uitare… sau nepăsare? Aşa aş fi vrut să salut eu astăzi, dar după ce am intrat în birou, o scurtă evaluare vizuală a atmosferei şi am rostit banalul Neaţa. Şi uite aşa îmi am răspunsul despre cum se duce puţinul care a mai rămas. Dar, zic eu dar… ce e azi nu e mereu, iar ce e în memorie nu e încă pierdut.

Mâine-poimâine trec pe la mama să iau ouă roşii, să nu pierd spiritul momentului 🙂

spacer