un strop de artă

artist: Teodor Ilincăi

Săptămâna trecută am avut șansa să particip la un eveniment organizat de Laboratorul de Artă. Cine sunt ei? Eu mai am până să-i descopăr așa cum aș vrea… pentru început putem afla mai multe de aici. Ce știu până acum este că ei sunt minunații care au ținut spectacolul Hamlet în seara cu Noaptea muzeelor. Și am mai aflat că fac o serie de evenimente numite „Povești cu artiști”. Evenimente cu intrare liberă, făcută de ei din pasiune, nu pentru bani. În 18 iulie, l-au adus la Grădina Verona pe tenorul Teodor Ilincăi, iar moderatorul discuției a fost Adrian George Popescu. Dialogul lor a avut o energie extraordinară, o chimie care a invadat tot spațiul în care ne adunasem. 

Pe Teodor Ilincăi îl regăsiți pe site-ul personal, pe youtube și pe facebook.

Ce aș vrea eu să vă povestesc… este emoția și autenticitatea de care am avut parte mai bine de două ore. Aș fi vrut să nu se termine seara. Și asta în condițiile în care am ales să vin la acest eveniment în detrimentul altei activități foarte utile, interesante și valoroase. Dar uneori trebuie să alegem, cu grijă ca alegerile să ne aducă mai mult, să ne îmbogățească experiențele și să ne ducă cu un pas mai aproape de versiunea noastră de mâine. 

Iată cei doi oameni luminoși și deschiși. Cei care au făcut o frumoasă demonstrație de normalitate. Moderatorul, Adrian Georgescu, ne-a repetat de atâtea ori când și unde s-a născut Teodor Ilincăi, încât sunt sigură că nu doar eu, ci și restul celor prezenți, am reținut pentru totdeauna că s-a născut în Mălini, de Buna Vestire, al treisprezecelea copil din familie. Iar acum el cântă pe marile scene ale lumii. Un frumos exemplu despre cum poți excela în ceea ce faci, despre cum pas cu pas un copil pleacă de acasă să învețe mai mult și mai mult și cum ambiția, determinarea, munca și nu în ultimul rând oamenii care au crezut în el l-au dus unde este acum. Și indiferent pe ce scene cântă, pentru el tradițiile de acasă sunt cele mai valoroase.

sursa foto: https://www.facebook.com/laboratoruldearta/

În momentul în care am simțit nevoia să scot agenda și să notez, am înțeles că eram în locul potrivit în acea clipă. Teodor Ilincăi este un om care nu poate să stea degeaba. Călătorește mult și stă mult în afara țării. Și-și folosește timpul pentru a învăța lucruri noi. A învățat să cânte la saxofon, la nai (la o mulțime de feluri de nai) și încă multe alte instrumente. Scrie poezii. Scrie aforisme. Și are de gând să învețe să se exprime și altfel. Are o vorbă după care se ghidează: „Foaie verde băț / N-ai de lucru, fă-ți.” 🙂 Bună de reținut!

Mi-am mai notat ce înseamnă un ison, ce este un axion, să caut aforismele lui Lucian Blaga, că în 15 septembrie va avea concert în aer liber în București în Piața Constituției, alături de Angela Gheorghiu.

Ne-a vorbit despre curaj, despre frică. Despre valorile de acasă. Despre faptul că este necesar să reacționăm când lucruri neadecvate se întâmplă. Că este necesar să susținem arta. Ne-a vorbit despre arma publicului – aplauzele – care pot recompensa, dar care pot și penaliza, când lipsesc. Și că nu este greșit să le folosim pentru ambele mesaje pe care le pot transmite.

Vă las aici un fragment din cele două ore pline de autenticitate… în măsura în care o înregistrare nu poate reda în totalitate atmosfera, dar măcar poate duce mai departe vorbele spuse.

 

Din punct de vedere cronologic – deși eu adaug abia acum spre final – evenimentul a început cu primirea noastră, a participanților, de către cei de la Laboratorul de Artă. Au avut grijă să ne dea tuturor ceea ce ne-a pregătit cadou tenorul Teodor Ilincăi: volumul său de poezii „Cromatisme”. Și deși sunt convinsă regulile legate de dreptul de autor nu îmi permit să fac ceea ce voi face… nu pot să nu o fac. Nu mă pot abține să nu împart cu voi o bucățică mică din ceea ce eu am primit.

 

Și în încheiere, dar nu în cele din urmă 😉 dacă până acum v-am zis despre om, iată și tenorul:

 

 

spacer

artist: Leonora Carrington

A trecut ceva timp de când nu am mai postat nimic pe tema asta. Dar, gata, mi-am revenit!  🙂

Adevărul este că am vrut să păstrez ceva distanță, măcar pentru un timp, de tot ceea ce îmi părea că duce în zone mult lunecoase… din acelea ce lunecă spre adâncuri întunecate, necunoscute și potențial terifiante. Dar tot acolo se pot găsi și cele mai spectaculoase sclipiri de lumină.

Așa că reîncep cu cea care mi-a stat pe cap de atâta timp, în așteptarea acestei zile: Leonora Carrington. Am descoperit-o când am scris despre Maria de los Remedios Varo Uranga

Leonora Carrington s-a născut în 1917 și a fost una dintre ultimii supraviețuitori dintre participanții la mișcarea suprarealistă din anii 1930. Enorm de multe ar fi de spus despre ea, a fost o femeie fascinantă și complexă. Vă las aici câteva link-uri de unde puteți afla mai multe – de pe wikipedia, de pe site-ul The Art Story și, clar, de pe site-ul aflat în grija fundației ce îi poartă numele – cu detalii despre picturi, sculpturi și cărți publicate.

Eu pe link-ul cu picturi m-am pierdut, efectiv….

Curioși? Iată câteva picturi mai jos, selectate aleatoriu de mine, cât să vă stârnesc puțin.

spacer

artist: Tomasz Alen Kopera

…când nici măștile nu mai sunt ce-au fost odată.

lost-identity-16x24-oil-on-canvas-2010-copy

Acesta a fost Lost Identity (Identitate pierduta) de Tomasz Alen Kopera. Îl găsiți cu totul aici. Încep să cred că Polonia este o pepinieră pentru artiști suprarealiști.

Spre deosebire de alte dăți, nu există galerie în acest articol. Lucrările lui au un ceva ce-mi dă fiori. Dar nu pot să nu recunosc, omul ăsta excelează. După vrere și plăcere, detașare sau temere, vizionare plăcută.

spacer

artist: Naoto Hattori

Răscolitor. De îndată ce îi acorzi un strop din timpul tău, vei parcurge un drum incredibil, de la o delicatețe extraordinară până la cele mai întunecate colțuri ale minții.

Naoto Hattori este un artist născut în 1975 în Yokohama, Japonia. Despre munca sa, el spune așa: „Viziunea mea este aidoma unui vis, poate fi un vis dulce, un coșmar, sau doar un vis ciudat. Încerc să văd ce se petrece cu adevărat în mintea mea, iar acesta este un exercițiu pentru a-mi crește nivelul de conștientizare al fluxului-conștient-de-creație. Încerc să nu etichetez sau să mă gândesc la cum ar trebui să fie, ci să o iau așa cum este și să pictez orice aș vedea cu ochii minții, fără niciun compromis. În acest fel, îmi creez propria viziune.” [în traducerea mea liberă]

Îl regăsiți aici, unde puteți răsfoi secțiunea Galerie. Să o faceți cu inima deschisă și cu mintea fără bariere lăsate.

M-am limitat cu greu la doar câteva lucrări cu care să vă stârnesc curiozitatea.

naoto_hattori_13

spacer

artist: Marisol Spoon

Marisol Spoon nu este numele unui artist, ci a unei lucrări în familie. Soț și soție, inspirați de natură.

La cum lucrează, cred că mi-ar face plăcere să ascult povești inventate de ei…

Pagina lor oficială – aici.

 

spacer