recomand

spacer

artist: Sebastian Eriksson

Să alegi ineditul, ca vocație și semnătură unică, ca prezență pe Pământ – e probabil mai degrabă o decizie care vine de la sine, decât o constrângere.

Nu cred în comentarii și opinii care duc la ideea exteriorizării unor demoni care ar trebui să fie ținuți încătușați. Nu cred că e vorba de eliberare. E o formă. O exprimare. Un sens. Un ceva imperceptibil puterii de observație și acceptare a imunului nefamiliarizat. O deschidere spre diversitate.

image

Nu cred că ar fi ceva greșit, și totuși nu am avut curaj să aleg o altă imagine care să rămână prezentă aici pentru totdeauna.

Vă trimit aici să îl găsiți pe Sebastian Eriksson. Sau aici.
De ce? Pentru că vorbește direct stomacului care dă să se strângă, confuz, aruncând în tot corpul o senzație de teamă de necunoscut.

spacer

Predestination

image

Predestination, un film care m-a făcut să spun wow!. Nu îmi aduc care a fost ultimul film care să mă fi ţinut atât de alertă din clipa în care am sperat că m-am prins.

Asta după ce, pe mult lăudatul Interstellar l-am considerat sub standardele mele de excelență pentru un film SF wow.

Poate că, în fapt, nu e vorba de mesajul filmului, ideile noi cu care vine sau calitatea la care e produs. Poate că e vorba de temă. Poate că preferinţele mele se îndreaptă mai mult spre un anumit subiect SF-Fantasy. Şi fără poate, ci cu siguranţă, e o chestie de gust. Iar gusturile nu se discută. Asta nu mă opreşte, însă, să strig: Predestination, WOW!

spacer

artist: Daniel Merriam

Dacă ar fi să reiau ce este deja scris pe wikipedia, aș spune că Daniel Merriam este un artist suprarealist foarte apreciat, cunoscut pentru tehnica pensulei uscate și a imaginației sale bogate. Cred că este mult prea sec rezumat. Dacă ar fi să scriu ce cred eu, e greu să rezum în cuvinte simplu înșirate de-a rândul unul dupa altul. Cu siguranță că vor curge multe vise pe sub nori și printre stele, la timpul potrivit. Este, cumva, vorba de lectură și muzică pentru suflet, prinse între culori și forme.

Vă las mai jos câteva fotografii ale lucrărilor sale, să vă stârnească imaginația și curiozitatea de a afla mai mult. Pe pagina artistului, vă recomand să îi citiți povestea. Nu ezitați să treceți și pe Bubble Street.

Această prezentare necesită JavaScript.

spacer

dreptul de a avea obligaţii

e7e6de54a729a9cf1f143168a84c666aDrepturi și obligații. Le avem, le-am moştenit, le-am dobândit.

Reguli şi excepţii. Cărora ne supunem sau pe care le încălcăm.

Opinii. Pe care le emitem sau le ascultăm.

Avem obligaţii pe care evităm să le onorăm. Avem drepturi pe care omitem să le folosim. Pentru că… ei bine, asta e simplu, găsim explicaţii rapid şi suficient de complex cât să fim lăsaţi în pace un timp. Doar că… uitam că unii au luptat pentru ca noi să avem tot ceea ce considerăm că ni se cuvine pur şi simplu. Ignorăm de atâtea ori faptul că vremurile schimbă obiceiurile şi că siguranţa zilei de astăzi ar putea să nu mai exite mâine. Ceea ce dispare în mod natural are slabe şanse să reapară. De aceea, obiceiurile bune trebuie păstrate. De aceea, drepturile trebuie folosite. De aceea, avem obligaţia de a ne folosi drepturile.

Drepturile noastre mărunte – de a ne spune părerea, de a vota, de a influenţa, de a alege, de a nu lăsa lucrurile la voia întamplării – sunt cele care ne definesc, împărţindu-ne în două cete. Una e de nepăsători. Nu neapărat că nu ne-ar păsa, dar cât timp ne pasă dar nu ridicăm un deget, nu suntem cu nimic mai buni. Poate de aceea îi apreciez şi mai mult pe care se luptă să mute munţii din loc, pe cei care fac ceva, pe cei pentru care actele voluntare şi dezinteresate sunt la ordinea zilei, pe cei care măcar încearcă.

Şi atunci? Măcar să îi susţinem ar fi potrivit, nu-i aşa? Nu doar pentru importanţa alegerii de acum, ci şi pentru a asigura continuitatea unor bune obiceiuri.

Luna aceasta mă gândesc la două lucruri:

– la proiectul Semn spre carte, care este acum înscris in Ţara lui Andrei (se poate vota până in 15 mai)

– la declaraţia 230, cea prin care se redirecţionează 2% din impozit (se depune până în 23 mai) pentru un caz pe care vreţi să îl susţineţi

Timp consumat? 5, maxim 10 minute pentru fiecare în parte.

Rezultatul implicării? Înclinarea balanţei în direcţia pe care o doreşti. E mai mult decât o oportunitate. E mult mai mult decât un drept. E o obligaţie de a face ceea ce trebuie.

Părerea mea, alegerea voastră. Dar sunt sigură că acei cărora mă adresez au prins mesajul. 10 minute, acum. Contez pe voi pentru o lume cel puţin la fel de frumoasă ca asta 😉 Trebuie doar să menţinem viu ceea ce avem.

spacer