rânduri de gânduri

idei… idei…

Am dat astăzi peste un articol… care mi-a adus în față fotografia aceasta.

ppv-22oct2016

Și am făcut legătura cu multitudinea de cărți și filme SF în care mașinile se ridică. Odată declanșat procesul care le trezește conștiința apărută în mintea colectivului de biți, bytes și metal, noua colectivitate își începe lupta pentru independență și supremație, iar în funcție de viziunea autorului, pune în pericol de sclavie sau exterminare rasa umană. Partea asta o înțeleg și dacă e să fiu sinceră, chiar am o oarecare temere că pe termen lung există un pericol către care ne-am putea îndrepta. Dar există o suită de „dacă” și un șir de greșeli și coincidențe, o sumă de condiții care ar fi necesare. Nu la asta mă gândesc acum. Ci la partea de început a procesului.

În majoritatea ideilor SF, autorul descrie procesul de transformare și dorința inteligenței artificiale de a apărea – virtual sau fizic – sub formă umanoidă, asemenea nouă. Oare chiar atât de Dumnezei ne credem, noi, omenirea acestui timp, încât să visăm și să ne amăgim că o entitate căreia am ajunge să-i dăm viață, ar vrea să fie asemenea nouă? Câtă trufie ascunsă în spatele acestei copilării…

Ar putea fi și factorul comercial la mijloc, cel puțin pentru filmele care vizează încasări mari. Nu ar putea prinde spectatorul dacă nu ar folosi concepte simple și la îndemână, dacă ar introduce în firul narativ și printre efecte speciale cine știe ce idei năstrușnice de arătări ce ar depăși forma noastră.

Dar să revenim cu picioarele pe pământ 🙂 și să băgăm o cafeluță. Ceea ce vă recomand și vouă, să nu băgați în seamă (prea mult) nebuniile mele, ci să profitați din plin de weekend, de aer curat, de ploaie, să râdeți cu poftă și să faceți ce vă e mai drag inimii.

[sursa foto]

spacer

când cade seara…

când cade seara… ar fi bine să o prindă cineva.

o prindă în palme, să îi răsufle ușor peste frunte. seara îl va privi și îi va da în dar un mănunchi de stele. iar el le va lua și le arunca spre cer, ca și cum ar pudra visele cu fire de nisip plutitor. vrăjit de zborul stelelor către cer, va privi și va uita că a lăsat seara să-i cadă de tot din palme…

ea se va strecura ușor printre fire de iarbă, frunze pierdute și schițe de fulgi de zăpadă. va coborî în adâncuri, până dincolo de ceea ce îți poți închipui. va ajunge dincolo, de cealaltă parte. unde un altul o așteaptă să cadă, să o piardă din palme.

la fiecare capăt de zi, seara cade.

noaptea-cade

spacer
spacer

dacă și dacă, atunci așa și pe dincolo.

Dacă astăzi nu-mi găsesc cuvintele, nu înseamnă că nu am nimic de spus.

Dacă tac, nu înseamnă că n-aș avea de comentat.

Dacă renunț, nu înseamnă că pierd.

Dacă râd, nu înseamnă că nu sufăr.

Dacă alerg, nu înseamnă că ajung acolo unde planificasem.

Dacă plâng, nu înseamnă că o fac de supărare.

Dacă aș fi lăsat gheața la umbră, nu înseamnă că nu s-ar fi topit.

topit

Dacă am știi cu toții să presupunem mai rar și mai potolit… nu înseamnă că ar fi perfect, dar cu siguranță altfel. Fără prejudecăți, fără păreri împrumutate, fără afișarea posterului cu ego… ci acționând, gândind, vorbind la timpul prezent, doar deplin, doar cu totul.

Oare? Poate.

Oare se poate? Poate că da.

Oare de mâine? Poate că mai bine de pe acum.

 

spacer

Plouă. A venit toamna.

ploaiaPlouă. A venit în sfârșit toamna. Ieri a fost cald, de azi se face frig. Școlile au început primul semestru. Urmează și învățământul universitar. E ca și cum, la scară mai mare, e o zi de luni, de reluare a activității. S-au dus orele libere de weekend.

Dar ce frumos, ce bine! Ce bine că are ce ne preocupa – un serviciu, o școală. Ce bine că avem de unde pleca dimineața și avem unde ajunge. Ce bine că o putem face, că avem forța de a o face.

Plouă? Ei și! Să ne plouă grijile să se ducă, să plouă și să ne spele de cele rele. Să plouă cu gânduri bune, să le prindem în palme. Să plouă ca să înmugurească inimii începuturi cu dor așteptate. Să plouă cu spor, să se reașeze lucrurile după cum e mai bine.

Plouă. Cu cântec de picuri pe frunze. Picuri ce-au fost, ce se sparg, ce nu mai sunt cum erau, cu picuri ce devin altceva. Plouă intens, nu mai plouă ușor. Plouă după cum visează noaptea.

[sursa foto]

spacer