rânduri de gânduri

Gânduri. 4 categorii. Oameni și schimbare.

În jurul meu văd 4 categorii.

1. Oameni care spun „oamenii nu se schimbă”.

Sunt cei care, în general, au crezut în schimbarea cuiva, apoi au fost crunt dezamăgiți.

2. Oamenii care spun „oamenii se schimbă”.

Sunt cei care au fost profund impresionați de schimbarea cuiva, poate chiar a lor înșiși.

Sau sunt cei care au crezut în cineva, apoi acel cineva și-a schimbat complet atitudinea, dezamăgind.

3. Oameni care chiar nu se schimbă.

Dar ce știu eu despre ce au încercat, ce nu, despre ce au experimentat, despre cei care au vrut să îi schimbe sau nu? Exact.

4. Oameni care chiar se schimbă. 

Îi prefer pe cei care se schimbă în bine. Dar cine sunt eu să mă pot pronunța? Exact.

Mulțimile astea se intersectează. În varii variante. Haotic sau ordonat. Potrivit sau nepotrivit. Ducând spre o societate mai bună sau dimpotrivă. Ducând spre ceea ce vom fi mâine. Iar mâine, către ceea ce vom fi poimâine.

Un aspect foarte important este… de unde pornești? Dai înapoi sau te ridici? Apoi curg alte întrebări: de unde știi asta? Te autoevaluezi sau te evaluează altcineva? Te cunoaște bine sau mai puțin bine? Vrei să te schimbi sau nu? Faci ceva în acest sens? Ai rezultate? Rezultatele se văd? Altă întrebare? 🙂 Îi înveți și pe alții cum să se schimbe? De voie sau de nevoie? Îți face plăcere să o faci? Ai rezultate? Rezultatele se văd? Cine le evaluează? Tu cum te simți? Știi cât de important este impactul tău în această lume? Știi că nimeni nu este insignifiant, dar nu toți sunt conștienți de acest aspect?

Fiecare dintre noi are o serie de responsabilități. Acestea vor fi asumate, sau nu. Fiecare dintre noi poate schimba ceva în bine. Și se apucă să o facă, sau nu. Fiecare dintre noi ar putea ceda în fața dificultăților. Și o face, sau nu. Fiecare dintre noi este direct răspunzător pentru acțiunile sale, atât acelea care îl afectează personal, cât si acelea care îi afectează pe ceilalți. Inclusiv pentru cele care influențează indirect. Fiecăruia îi pasă de acest lucru, sau nu.

Pentru o societate din ce în ce mai responsabilă, este datoria fiecăruia dintre noi să fie contribuitor asumat și responsabil. Nu ne putem pune palma-n fund și să zicem că o vor face alții. Pentru că efectul se propagă. Ca o picătură de ploaie care cade într-un lac. Din dreptul ei se răspândesc în jur, în cercuri, efectele și informațiile. Și nu se întâmplă să se răspândească doar cele bune. Lacul nu știe să le diferențieze.

[foto: pinterest]

spacer
spacer

Gând. Visare.

Oare când visezi cu ochii deschiși, imaginea se formează pe retină?

Sau undeva, ascunsă, pe acolo pe unde rulează visele?

Dar dacă visezi cu ochii deschiși, ținându-i închiși?

spacer

Cugetare. Din alt unghi.

Trec pe acest drum aproape zilnic. Întorc capul să văd soarele cum răsare. Iar când privesc un răsărit pastelat, îmi spun că acești stâlpi rup peisajul. Și încerc să dac abstracție de ei.

Astăzi însă… m-am oprit să îi privesc. Mai mult, să îi prind în toată măreția lor. Brazi înalți de metal ce se pregătesc de Crăciun, nu-i așa?

Astăzi i-am privit fără să mai încerc să îi ignor. Din contră. De ce aș ignora varianta prin care noi, oamenii secolului XXI, ne aducem lumină în case? Lumină, căldură, hrană pentru aparate electrice, surse pentru indispensabilele încărcătoare ale telefoanelor, pentru boxe, pentru aspirator, pentru calculator, pentru mixer, pentru placa de păr, pentru luminițele de Crăciun, pentru o mare mulțime de beneficii pe care le considerăm ca parte din „normalitatea” de zi cu zi. Nu, nu sunt urâți, nu mă încurcă firele când privesc cerul. Ei sunt parte din lumea noastră, odată ce noi i-am construit ca să ne susțină interesele.

spacer
spacer