rânduri de gânduri

Trăiește-ți emoțiile! Admite-ți fricile!

Recunoaște-ți fricile, nu le ocoli!

Învață cum să trăiești fără să te doboare fricile tale, fără sa te încătușeze. Nu le ascunde în spatele unui perete, spunându-ți că dacă nu le recunoști, atunci nu există.

Acceptă că există, în primul rând. Apoi vezi cum le poți îmblânzi, cum să trăiești fără ca acestea să îți ia din bucuria vieții.

Este mult de spus. Nu am nici pregătirea corespunzătoare pentru a explica, nu e nici loc în câteva rânduri pentru a vorbi suficient pe această temă. Dar știu că fricile pot fi gestionate, că fiecare are frici diverse, ce unora par fapte banale. Că aceia care pe neînfricați le au și ei pe ale lor.

Însă știu că totul începe cu a recunoaște în loc de a evita, cu a încerca puțin câte puțin să împingi limita de la care se manifestă. Și mai știu că orice zi este bună pentru un astfel de exercițiu. Și în acest caz, întrebările pe care ți le pui sunt importante. Fii sincer(ă) cu tine, și după fiecare răspuns pe care ți-l dai, mai formulează două-trei întrebări. Vorbește despre asta, nu îți duce bătăliile doar în interior – o altă perspectivă poate ajuta.

Și cu asta… am încheiat această serie de mici îndemnuri la a trăi din plin viața, cu tot ce aduce ea, de a primi cu bucurie lecțiile care ne duc mai departe, de a ne lăsa pe noi înșine să ne exprimăm, de a fi tot ceea ce putem fi și mai mult decât atât. 

Să ne fie de folos!

spacer

Trăiește-ți emoțiile! Fii steluța norocoasă a cuiva.

Trăiește-ți emoțiile! Fii steluța norocoasă a cuiva și bucură-te cu adevărat pentru asta.

Fără a fi programat ceva din timp, găsește azi momentul când îți apare în față oportunitatea. Iar când se întâmplă, nu o lăsa să plece până nu scrii istoria în termenii tăi. Bine, ok, lăsăm istoria în pace :). Urmărește să fii surpriza cuiva astăzi. O surpriză și plăcută și de ajutor. Și de neuitat. Fă ceva neașteptat, ajută pe cineva într-un fel surprinzător, fii mai mult decât a îndrăznit să ceară.

Știu că e posibil să nu fie ziua cea mare fix azi. Eu am încercat, ca mereu în ultimele zile, să vin cu o idee cât mai în zori. Dar se poate întâmpla să apară oportunitatea abia mâine sau poimâine, dar va apărea cu siguranță dacă îți dorești în mod real să se întâmple.

Care este scopul? Scopul evident este acela de a face un bine cuiva. Dar mai există un alt strat, mai profund, și acesta din urmă este cel urmărit pentru a putea simți și extrage esența emoției: trăirea de către tine a bucuriei reale, adevărate, pentru bucuria celuilalt.

Spor la viață!

 

spacer

Acasă… dulce cuvânt

Originalul mi-a fost foarte drag. Și am de gând să îl lustruiesc doar pe ici, pe colo.

Acasă este acolo unde te întorci mereu cu drag, acolo unde tu eşti cu adevărat tu. Acolo unde plângi, unde urli, unde te întinzi pe jos când vrei să râzi în voie către tavanul alb, doar pentru că aşa vrei tu.

Acasă e acolo unde eşti cu ai tăi, cei dragi ție. Acasă e uneori camera de hotel, dacă eşti în vacanţă, sau poate în delegaţie, pentru că acolo un pat te aşteptă să visezi frumos. Acasă poate fi uneori serviciul, în zilele în care i te dedici, când ai satisfacții pe măsură.

Acasă e acolo unde sunt motivele care te rețin cu plăcere. Acasă e acolo unde nu ai restricţii.

Acolo unde ştii că te aşteaptă cineva cu braţele deschise, cineva care numară clipele de când ai plecat şi până când te întorci. Poate că dă din coadă, poate că nu. Acasă are un miros aparte, a prăjitură cu vişine proaspăt scoasă din cuptor, cum numai Bunica o făcea pe vremuri.

Acasă e uneori departe, foarte departe şi ajungi să crezi că ţi-a dispărut cel de-al şaselea simţ care trebuia să îţi poarte paşii acasă.

Acasă s-ar putea să fie altfel decât te așteptai. Uneori s-ar putea să îți dai seama că te-ai înşelat şi să nu mai recunoşti locul care era al tău. S-ar putea să hoinăreşti mult, să crezi că îți pierzi speranţa, să te aşezi acolo unde nu ar trebui, să clădeşti castele pe nisipuri mişcătoare. Sunt toate riscuri ale vieţii. Sunt toate lecții și cărămizi pentru tot ceea ce va urma.

Cât timp păstrezi în suflet dorul de acasă, cât timp îţi cauţi locul liniştei tale, cât timp nu laşi speranţa să plece, locul tău e mai aproape de tine. Te aşteaptă și o să îl găsești. Pentru totdeauna sau până când îl vei căuta pe cel nou.

Fiecare are un acasă propriu, unic. Un acasă drag și aducător de energie pentru ziua de mâine, pentru râsete, pentru oameni dragi, pentru a trăi viața din plin, în cel mai frumos mod posibil.

Pentru mine, acasă este toate acestea și încă multe altele. Pentru mine, acasă este în primul rând locul în care mă regăsesc. Tu cum ai defini cel mai bine acasă, locul tău unic?

spacer

gura de cafea – clipa

Mă uitam puțin în urmă, la ceea ce am așternut în rândurile de acum câțiva ani și… sunt de acord cu mine. Încă :). Dar nu mai sunt de acord cu felul în care o spuneam, cu tonul, cu concluziile, cu melancolia. De principiu… fondul rămâne același, dar forma necesită schimbare. Așa că mi-am propus să mă rescriu. Daaa, la propriu, nu la figurat 🙂 ! Adică să iau frumos la mână o serie de postări (ar fi prea mult să le spun „articole”) și să le refac. Și, cine știe, poate mai refac exercițiul peste încă niște ani și va ieși ceva interesant.

„gura de cafea – clipa”, rescris || sau ce e altfel în 2017 față de 2013 || originalul – aici.

fiecare clipă e altfel, diferită de cele ce au fost înainte.

totul se schimbă rapid. formă, stare, context. tot așa și noi. trăim și trecem peste multe clipe, ne păcălim uneori că ne-am putea întoarce înapoi la ele. dar drumul nostru este înainte.

încercăm de multe ori să prindem în fotografii clipele, omițând să ne bucuram cu adevărat de ceea ce se întâmplă în acel moment. iar adevărul este că nu avem nevoie de zece poze ca să trezim o amintire, ci una este suficientă. și poate… nici măcar de acea poză, ci de amintirea vie din suflet sau poate dintr-un jurnal.

ce vă îndemn eu astăzi? oriunde unde sunteți, orice faceți, bucurați-vă și trăiți, la maxim, cu adevărat fiecare clipă a vieții! un apus, un concert, o serbare… sunt amintiri atât de frumoase, încât merită să le păstrăm direct în inimă, nu să fim spectatori ai vieții noastre din spatele ecranului camerei foto sau al telefonului.

spacer

Fă-i să râdă!

Fă-i pe oameni să râdă!
Fă-ți iubitul să te ia în brațe în zbor!
Fă-ți vecina să-ți răspundă la zâmbet cu unul larg să i se vadă toți dinții!
Fă-ți colegul să arunce în tine cu un avion de hârtie când toți ceilalți plesnesc de seriozitate!

Da, da chiar așa am vrut sa zic! Tu! Tu, înaintea altora, tu să faci toate acestea!
Nu aștepta să facă ei primul pas, nu cere înainte de a da. Provoacă-le bucuria, fă-i să fiarbă de nerăbdare să se exprime, să râdă la tine.

Stârnește emoții frumoase, pline de drag, de neașteptat, de nou, de amintiri, de speranță, de recunoștință! Fă-i să-ți răspundă înainte să întrebi. Fă-i să se simtă așa cum îți dorești tu să te simți în preajma lor.

Fii cea mai de preț piesă din domino.

Ce fac eu din toate astea? Ce pot, cât pot mai mult. Pe restul le învăț din mers. Și mă bucur nespus când altcineva o face, când îmi rupe un zâmbet și un chicotit neprevăzut.

Cu drag,

Ius

spacer