rânduri de gânduri

Gând. 00:00

Să te prindă miezul nopții dormind… nu-i oare mai mult decât un îndemn la odihnă?

Căci nu oboseala orelor prea puține de somn te răpune, ci toate ușile pe care nu le-ai închis ieri, înainte ca ieri să devină azi. La trecerea dintre zile, ai grijă să-ți fie gândurile curate… golite de griji… lasă loc pentru cele bune ce vor veni.

sunandmoon

[sursa foto – pinterest]

spacer

Gând. Despre zbucium.

Zbuciumul, oricât de dens s-ar manifesta, este doar o succesiune de acțiuni.

Ceea ce ne afectează, ceea ce trece de percepție și se joacă printre emoții, este intensitatea aparentă a întâmplărilor.

zbucium

[foto: dacă am identificat corect, îi aparține lui Kang Seon Jun]

spacer

boli pământene cu tratament incert

Sunt supărată, sunt nervoasă, sunt furie, dar în stilul ăla tâmpit, mocnit. Și mă gândesc că modul acesta de a fi al meu, nu e doar al meu. Dar pentru partea mea de liniște (prea mare) mă simt responsabilă. Pentru restul temperaților însă… nu știu ce să zic. Așa că voi transcrie mai departe gândurile pe măsura ce desfășoară, le voi ordona pe măsură ce scriu.

Unul dintre primele gânduri ale zilei a fost de ce suntem noi românii atât de toleranți? asta ne aduce probleme. toleranța e o boală a comportamentului. Destul de repede am trecut de acest gând. Nu doar noi suntem așa, mi-am zis. Plus… dacă nu am avea boabă de toleranță, ne-am fi omorât unii pe alții de mult. Problema e de fapt indiferența. Nepăsarea. Sau, mai explicit spus, gravitatea situației vine din prea mult grijă pentru bunăstarea propriei persoane versus durerea-n cot de alții, prin alții referindu-ne inclusiv la cei apropiați, prieteni, familie, urmași, urmași ai urmașilor. „După mine, furtuna”. Cam asta e starea.

Există printre noi cei care încearcă să miște lucrurile. Ei ies în stradă, ei strigă, ei mobilizează lumea. Dar comparativ cu populația totală, sunt puțini, foarte puțini.

Ce boală cumplită ne mănâncă specia! Oare chiar atât de mic e sentimentul de apartenență? Oare chiar avem memoria atât de scurtă? Oare chiar nu putem să dorim ceva mai departe de secolul nostru?

Este prima dată când mă gândesc astfel. Și are sens. Mai mult decât educația proastă și manipularea… Mai multe decât alte răspunsuri pe care le-am găsit până acum. Din păcate, această „descoperire” mă face să cred că șansele de izbândă sunt din ce în ce mai mici… Sunt atâtea boli fără leacuri găsite… încât mă îndoiesc că va fi unul pentru exact ceea ce reprezintă sursa primară a banilor obținuți ușor… pentru boala indiferentului tolerant cu memorie limitată și rupt de roi…

spacer

Aș fi vrut…

Aș fi vrut să fug, să ajung altundeva.

Aș fi vrut să alerg, să nu mă fi ajuns nimeni din urmă.

Aș fi vrut să stau, să treacă pe lângă mine.

Aș fi vrut să tac, decât să îmi mai spun ceva.

Aș fi vrut să plâng, decât să mă doară.

Aș fi vrut să alunec, decât să cad rostogol.

Aș fi vrut să nu fi fost, decât să fiu.

Aș fi vrut să explic, decât să privesc.

Aș fi vrut să vorbesc, decât să țip.

Aș fi vrut să-mi fac drum, decât să stau.

Aș fi vrut să îmi fac timp, decât să nu-l am.

Aș fi vrut atâtea, atât de multe și atât de puțin.

Aș fi vrut totul ieri.

Aș fi vrut să fiu soare, decât noapte.

Aș fi vrut să fiu nor, decât ploaie.

Aș fi vrut să nu aflu, decât să știu.

Aș fi vrut să plec, decât să privesc.

Aș fi vrut să învăț, decât să orbecăi.

Aș fi vrut să râd, decât să nu.

Aș fi vrut să tăcem împreună, eu să-ți povestesc, tu să asculți, împreună să ne minunăm și să râdem, uite în ce lume am ales să venim, hai să notăm ce învățăm – liniștiți și detașați. Aș fi vrut să decidem când plecăm – doar un pic, înapoi. Aș fi vrut să ne întoarcem oricând. Aș fi vrut să ridicăm poveri. Aș fi vrut să stăm la șuetă cu cei ce-au plecat. Aș fi vrut să știu ce a fost și ce va fi. Aș fi vrut să nu știu nimic despre mine – să mă redescopăr în fiecare dimineață. Aș fi vrut să nu învăț să râd – de parcă ar fi o piatră rară. Aș fi vrut să ne luam în serios mai puțin și să fim serioși mai mult. Aș fi vrut o mie de mii de alte lucruri.

Dar toate astea le-aș fi vrut… de-aș fi știut ca pot să vreau mai mult. Dar nu am știut, deci nici n-am vrut. Cu-atât mai rău, îți imagina… că nu am vrut nimic?!

spacer
spacer