poezii

spacer

şoapte

valuri de vânt, iluzii
în noaptea cea de sânziene
e luna galbenă, muşcată
ca un biscuite.

poveşti în noapte
şoapte
gânduri de lună
noapte bună.

spacer

stare de seară

căderea nopții, peste noi
vine agale
printre albastre picături
de rouă coaptă

glas de izvor, jucânde chicoteli
gânduri de apă
muguri efervescenți în palme
alunecând ușor

cascadă creionată fugitiv
cu degetele lungi
de pianist cu ochii blânzi
cu sufletul ascuns după condeie

în goană după ne-ntâmplat
îmbrățișând parcursul
e însăși devenirea un fior
de amintiri, de vals, de viitor.

© Iustina Dorobanțu, 2015

spacer

chipuri de sori

Același fețe, chipuri reci
cu trăsături comune
Le recunosc, le văd
din ce în ce mai des.

De parcă ar fi trași
la indigo
Cu variații aplicate
într-o doară.

Nici ei nu știu
nu bănuiesc
Habar nu au
că nu trăiesc.

Petrec eu zilele
la vale
Cu multe semne
de întrebare.

Dar nerostindu-mi
îndoiala
Amân răspunsul
înc-o zi și încă una.

De-ar fi chipuri
rupte din sori
Aș trece întâmplarea
cu vederea.

Dar goliciunea din priviri
mă înfioară
Și mă prefac, duplicitar,
că nu m-am prins.

Trece ușor încă un timp
se duce, se tot duce
Încă un pas până spre capăt
și mă întreb: ce mi-a rămas?

© Iustina Dorobanţu, 2015

spacer

de-aș fi știut

de-aș fi știut
poem cum e să fii
aș fi cerut
o clipă-n plus
adaos comercial la viață.

nu e un dans
de doi, de unul sau sincron
e un balans
de clipe pline
ce-ar fi putut lipsi la fel de bine.

de m-aș fi lăsat să strig
în gura mare
„eu nu mai pot”
n-ar fi crăpat pământul
și nici n-aș fi transmis în hău „mai mult, că pot”.

dar n-am știut altfel să fiu
și nici n-am căutat răspunsuri
am ridicat poate prea des bărbia
spre înainte alergând…
nu am uitat cum e să stau sub soare… am omis.

spacer