poezii

des fois

des fois
des fous
s’approchent
viennent te connaître,
     belle Reine de la mer!
ta robe
des vagues
toutes bleus
leur volent la passion
     les femmes, les hommes
     non plus existe
dans ce moment
le monde cesse
le temps se brise
  ils passent en transparence
    ta dimension.

spacer

que je suis

Centaines des fois,
Je monte
Centaines des jours,
Je crie
Centaines de murs,
Je peins
Centaines de vies,
Je vis.

Je cesse pas croire
Que je suis.

Que je suis la vie, la joie, le feu.
Que je suis le rire.
Que je suis ici.

C’est pas la peine de courir
ni plus rever, ni plus tomber
A ce que est passé ou pas venu.

Je vie maintenant, ici.
Je vie parmi.
Parmi toutes le batailles
des autres.
Parmis tous les erreurs
les miens.

Pour les instants irrepetable
pour ça je vie.

spacer
spacer

pe pragul dintre zile

Pe pragul dintre zile sunt presărate flori

De soi cu dulci miresme și culori.

Sunt așezate delicat pe-un portativ bizar

Par note răsfirate în jurul cheii sol.

 

Pe pragul dintre nopți alunecă fiori

Adulmecând o nouă pradă blândă

Să-i muște beregata, s-o joace printre colți

Crezându-se acasă până târziu, în zori.

 

E-același prag cu două fețe,

E-aceiași punte fără sens marcat.

E-un drum, un exercițiu, un semn de întrebare.

 

E pagina de carte, prinsă în clipa când e-ntoarsă.

E poza înghețată pe retină, când pleoapa se coboară.

 

Ca să deschizi ziua de mâine – senină cum o vrei,

Nu trece pragul dintre zile cu aer ignorant.

Închide poarta zilei la timpul potrivit:

Cufundă-te în vise cât încă este azi.

 

zisinoapte_

[sursa foto]

 

 

 

spacer

Patru mâțe

Patru mâțe pricăjite

Vor să zboare peste flori

Amețite, răzvrătite,

Se cred mari invadatori.

 

Au plecat de dimineață

Pe coclauri, sărind garduri,

Mergând moale, pe pernuțe

Fără urme de gheruțe.

 

Se întorc seara acasă

La răsfăț și smotoceală

Răsucite la picioare

Foarte, foarte somnoroase.

 

spacer