jurnal

spacer

începutul unei zile extraordinar de bune

Știam că risc să ajung cu întârziere la muncă. Mai îmi era și somn, aș fi vrut să profit de zece minute în plus ca să mai ațipesc puțin. Așa, un somn pe fugă. Apoi, poate că aș fi băut și o cafea privind răsăritul.

Știam că risc să ajung cu întârziere la muncă, dacă voi ieși din casă abia după ce îmi încep ziua așa cum îmi doresc, adică împăcată pe deplin și cu ce a fost, și cu ce va fi.

Și totuși… exact asta am făcut. Am ales să nu plec din casă neîmpăcată. N-am tras puiul de somn și nici nu am pus de-o cafea. În schimb, am ales să nu încep un nou drum fără să ma asigur că îl încep așa cum vreau. Nu știam dacă va dura cinci sau douăzeci și cinci de minute. Nu știam decât că vreau să mulțumesc în liniște pentru ziua de ieri și pentru săptămâna ce a trecut și că vreau să îi cer Celui de Sus să îmi trimită astăzi cele mai bune gânduri pentru ca eu să pot să rezolv tot ceea ce am de făcut, și asta în cea mai bună variantă posibilă.

Unii fac asta de când se știu. Unii o prind în rugăciune. Unii seara, alții dimineața. Eu am înțeles că acest lucru este de folos pentru a pune lucrurile în ordine și mi-am creionat propria variantă. Uneori e ușor, alteori e ceva mai greu. Și de când am început să fac acest lucru, mereu plec la drum cu o incredibilă putere și convingere că totul va fi bine, că voi ști să găsesc soluții, că sorții vor fi de partea mea. Iar încrederea aceasta este de neprețuit. Este un sentiment pe care, iată, atunci când nu l-am avut, l-am căutat. Odată găsit, totul devine mai natural, mai cursiv, mai simplu de realizat. Totul pare să se întoarcă, de fapt, pe făgașul natural al evenimentelor.

Nu irosiți această minunată putere pe care o avem atât de la îndemână. Este parte din noi. Și este nevoie doar de un mulțumesc sincer și de un și mai sincer te rog.

 

 

Zilele minunate și pline de frumos, oameni dragi!

Ius

spacer

La mulți ani, 2017!

La revedere, 2016!

Trecerea dintre ani a căpătat de-a lungul timpului o semnificație aparte. Trenul anilor trece, iar bariera se ridică. Ca la trecerea de cale ferată. Lași în urmă ce a fost, iei cu tine ce a fost bun și ți-a plăcut și apoi mergi mai departe, către un nou tărâm unde te întâmpină cu turtă dulce scrisă cu tot felul de dorințe care se vor îndeplini în anul ce vine.

Trăim (majoritatea) de mici cu speranța că trecerea în noul an poate purta cu ea o schimbare în bine și un nou început. De aceea nu putem demonta această convingere, ci chiar o vom lăsa să lucreze în avantajul nostru.

Știm însă (și dacă nu știm, aflăm) că schimbarea nu vine peste noapte, cu atât mai puțin doar în una anume, când artificii ajung pe cer.

Schimbarea vine câte puțin în fiecare zi și vine din noi înșine. Schimbarea în bine vine pentru că o dorim, pentru că muncim pentru ea, pentru că facem lucrurile să se întâmple. Schimbarea vine când planificăm, când suntem consecvenți, când nu ne oprim și când măsurăm ceea ce am făcut pentru a îmbunătăți ceea ce vom face în continuare. 

La mulți ani cu bucurii să ne fie fiecare zi! Iar diseară petrecem 🙂

La mulți ani, 2017!

spacer

Cum am pus pe fugă norii

Nu mă vedeam notând ceva prea curând în categoria „Jurnal”. Dar… iată-mă aici. Fac o notă pentru mine… dar nu numai. Poate și ție, trecătorule, îți poate fi de folos.

Era dimineață, nu foarte devreme. Începusem lucrul de vreo oră. Nimic deosebit, în plus sau în minus față de ieri, probabil nici față de mâine. Când deodată m-a lovit o stare de nu am chef azi deloc și de nimic și parcă m-am trezit cu fața la cearceaf, de nu pot descrie. Și să tot am câteva luni de când nu m-am mai simțit așa fără de chef.

Motorașul intră în funcțiune, își în față schema logică și se aprind beculețele. Două opțiuni sesizate la orizont: să rămân așa și să fiu o bosumflată toată ziua sau, varianta doi, să ies cât mai repede din nesuferita stare. Evident, clar și fără semne de întrebare ce am ales. Ca să îmi păcălesc un pic impulsul dubios al încruntării, m-am ridicat, m-am deplasat vreo zece metri să-mi pun de-o cafea de la automat, ronțăind ușor câteva întrebări. De ce am starea, care e cauza? Ce pot să fac să-mi treacă? Cum să o fac? Cred că mi-au mai alergat câteva întrebări prin cap, că tare au speriat starea. Până am ajuns la cafea uitasem deja. Abia acum pe seară mi-am adus aminte cum am pus eu pe fugă norii grei. I-am luat la întrebări și au fugit imediat când s-au văzut interogați. De încercat și altă dată, poate chiar și cu alte ocazii și stări!

[sursa foto]

Toate cele bune,

Ius

spacer

Cugetare. Fără instrucțiuni.

Când întâmplările îți sunt metafore… dar nu le știi traduce.

Ești în fața unui fapt: viața nu vine cu un manual de instrucțiuni de folosire. Uneori apare câte un panou publicitar, câte un semn de circulație, sau chiar mai explicit de atât ești tras de mânecă. Alteori, mesajul e atât de encriptat într-o metaforă bizară, de nu știi ce ai putea să înțelegi. Atâtea sensuri posibile, câte Pleiadele.

Te oprești și admiți că vei înțelege mai târziu, nu acum. Îți spui că nu îți reproșa așa ceva. Iei o pauză de la gânduri alergânde și te odihnești. Te răsfeți puțin. E timp suficient și pentru liniște și pentru acțiune.

ppv-06-nov-2016

spacer