când cade seara… ar fi bine să o prindă cineva. să o prindă în palme, să îi răsufle ușor peste frunte. seara îl va privi și îi va da în dar un mănunchi de stele. iar el le va lua și le arunca spre cer, ca și cum ar pudra visele cu fire de nisip plutitor. vrăjit de zborul stelelor către cer, va privi și va uita că a lăsat seara more »
Categorie: expozitie
Gând. A fi.
Bucuria de a fi, de a trăi fiecare clipă din plin, de a zâmbi cu toată inima – se învață, se îngrijește, se crește, se trăiește. Începe cu un zâmbet către sine, apoi devine o stare. Este noua stare de a fi, una pe care de la un anumit moment începi să o percepi altfel decât în ziua precedentă. Când începi să îi înțelegi cu adevărat valoarea, când o trăiești autentic, more »
unicitate
elementul cheie al dezvoltării și integrării sale în structura complexă a instituției rezida chiar în unicitatea sa. deși nu înțelegea exact de ce, știa că se poate folosi de acest atuu. ești unică, îi zice el rânjind strâmb. apoi își trase corpul mai înspre ea. pantalonii i se agățară puțin în așchiile îndoite ale băncii, dar se prefăcu că nu s-a întâmplat nimic. pufii de plop le intrau în nas more »
în plin soare
apus? răsărit? [vertij de iubire de soare]
curiozitatea e cât casa…
Curiozitatea e cât casa, iar curiozităţii îi şade bine cu burta plină.
vina semnului de întrebare
de fiecare dată când îmi pun o întrebare, până sa primesc măcar un sfert de răspuns, vin grăbite alte întrebări… dar aleg incertitudinea în locul unei certitudini goale.
interzis zâmbetelor
de mi-ai fi ascultat tăcerea, de ai fi mers în umbra sufletului meu ai fi știut că eu nu plâng cu lacrimi eu râd amar. cuţite îmi arunci cu fiecare zâmbet. au nu ştii că nu le pot privi, nici pe-unul că eu cu arcuiri de buze mă înec? nu caut o poveste nouă nici să închid vreuna veche. las timpului plăcerea să mă uite. © Iustina Dorobanţu, 10 ianuarie more »