cârcoteli

de ce or chinui numerele?

Numărăm de dragul numerelor…
Numărăm de bine, numărăm de rău…
Numărăm pe la noi, dar și pe alte meleaguri.

Se pare că dă bine. Prinde. Curg click-urile.
Eu când văd contorizări de-astea… cu câte chestii sunt bune, câte fac minuni, câte sunt mai albastre decât roșii… știu că nu-s în target. Nu în al lor.
Când primesc un astfel de mesaj negativ știu că primul lucru toxic de care să scap… este un astfel mesaj. Pare banal, dar e agresiv prin modul în care comunică, insinuînd că ție cititor ți-e rău, nu bine.
image

Hai să nu-i lăsăm să ne strice zilele! Să sancționăm ferm astfel de obiceiuri. Suntem mai buni decât vor niște indivizi să credem.

spacer

Cugetare nocturnă: tehnologie neinventată

Tata este inginer. În fine, a fost, că acum este pensionar. A lucrat o bună parte din timp la autoutilitarea fabricii. Astfel că eu am înțeles că pentru orice lucru produs există un alt lucru cu care se face primul. Tata a dat lecții de matematică. A scos din rahat mulți copii care astfel au trecut treapta. (știți, treptele de pe vremuri, I și II cu  care intrai sau nu la liceu) Am învățat că matematica te poate duce departe, cam atât de departe cât permiți formulelor să o facă.
Soțul se pricepe foarte bine la Excel. Da’ foarte bine. Am învățat că în Excel poți face orice îți tună prin cap, doar să vrei cu adevărat și îți fi tunat bine de la început.
La școală am învățat că nimic nu se pierde, totul se transformă.

Punând cap la cap toate astea, anume că orice este posibil, doar să vrei să îți pui întrebarea corectă și să vrei și o rezolvare, vin și eu cu o întrebare. Și mai știu că învățămintele sunt de la niște oameni, iar eu sunt femeie, iar femeile nu sunt oameni, vorba aia, de zice că pe drum mergea un om cu femeia lui. Dar să nu divagăm. Mă întreb și eu de ce trebuie să mă chinui în fiecare zi cu telefonul care se descarcă, și se descarcă, și se descarcă. Și de ce bateria aia (acumulatorul, whatever) se încarcă doar la priză. De ce nu se poate încarca doar ținându-l în mână, preluând energia de care are nevoie din transferul termic constant între cele 36.5° C ale corpului și tempera mediului? Sau alte invenții…?  De ce înaintăm atât de încet 🙁 ?

spacer

Black Friday!

Black Friday. Mendropauza zeului Consumus-că-Potus.

image

Şi să mă explic puţin.

Nu iau peste picior nici o parte, nici alta. Adică nici clienţii, nici vânzătorii. Fiecare îşi are nevoile sale. Şi eu pe ale mele, şi mă aflu cu câte un picior în fiecare tabără.

Ce vreau atunci să zic? Că mi se pare că toată nebunia cu Black Friday – Weekend – Week e născută din frică, disperare, obsesie. E un experiment al societății de consum. Clienţii cumpără de dragul preţului, vânzătorii fac reduceri ca să nu fie singurii care nu o fac. Clienţii vor cumpăra, dar nu se vor întoarce până anul viitor. Vânzătorii primesc acuze că ar fi crescut preţurile înainte. Ciudată luptă, în care cele două tabere luptă nu una cu alta, ci una lângă alta, pentru că bătăliile sunt, de fapt, în interiorul taberelor. Cumpărăm pentru că putem, nu pentru că avem nevoie. Vindem pentru că se cumpără, nu pentru că se cere. Un experiment social bun de urmărit.

spacer

Dragă Domnule X,

Dragă Domnule X,

Sunt revoltată! Mi-ai spus ca lucrurile o să fie bine, că totul o să se aşeze, dar nu este deloc aşa! Sunt revoltată până în măduva oaselor! Totul este din ce în ce mai nasol şi sincer nu văd luminiţa de la capătul tunelului… sau ce, zici că ar trebui să-mi pun ochelari?!

Dragă Domnule X,

Lumea asta se prosteşte pe zi ce trece, agramaţii sunt din ce în ce mai plini de ei, inconştienţii nu se uită pe unde traversează, la picnic auzi doar manele, iar posturile de televiuziune se ocupă cu spălatul ultimelor rămăşiţe de creier.

Dragă Domnule X,

Avem atât de multe fast-food-uri, că uităm cum arată şi ce gust are mâncarea adevărată. Băgăm pesticide si hormoni în noi, dar nu avem vreun sistem de asigurări de sănătate care să ne scoată din rahatul în care o să ajungem. Numim copiii obezi, durdulii. Pe cei fără şapte ani de-acasă, descurcăreţi. Iar când nu-i lăsăm de izbelişte, pompăm atâta şcoală-n ei, cât să nu aibă copilărie şi să rişte un surmenaj. Amintirile din copilărie ale lui Creangă… basme!

Dragă Domnule X,

Îmi spui să-mi iubesc ţara şi să fiu mândră de ea şi de oamenii ei. Păi sunt. Dar degeaba. Că sunt prea mulţi cei care-şi bat joc de ea. Mai e plin şi de frustaţi şi primitivi care îşi bat joc de restul semenilor. Pentru că pot.

Dragă Domnule X,

Tu când ţi-ai plătit ultima dată dările către stat? Că eu mi le-am plătit, şi torn o grămadă de bani la bugetul de stat, dar tata nu a avut azi loc în spital pentru tratament. Poate mâine nu îl trimite acasă. Nu de alta, dar ştii că anii nu se întorc?

Dragă Domnule X,

Petrec aproape trei ore pe zi în trafic, înspre şi dinspre serviciu. Asta din cele opt ore de muncă, opt ore de somn, opt ore pentru chestii personale. Aşa ne plătim nivelul de civilizaţie, budele-n casă, telefoanele SF, hainele care fac sau nu fac omul şi câteva zile de vacanţă. Asta pentru că eu încă cred că ziua are 24 de ore, nu vreo 16 din nu ştiu ce grabă a unei rezonanţe.

Dragă Domnule X,

Am ajuns să credem că e ok să ne revedem prietenii online. Tu când ai trimis ultima dată o scrisoare, o felicitare de Crăciun, o poză cu familia, către vreo rudă îndepărtată? Eu n-am trimis, dar am primit. Mi-a plăcut.

Dragă Domnule X,

Văd oameni frumoşi în ultimul timp, oameni de omenie, cu poteţial, cu gândirea verticală. Dar am început să mă întreb, dacă s-ar face un recensământ care să ia în considerare aceste criterii, oare câţi sunt oamenii buni?

Sunt supărată, sunt revoltată, sunt un pachet de nervi. Dar ştiu că n-am voie să-mi pierd speranţa, că nu trebuie să existe acceptarea unui fie ce-o fi. Încă n-am obosit, în caz că asta sperai.

spacer
spacer