Archives

artist: Sebastian Eriksson

Să alegi ineditul, ca vocație și semnătură unică, ca prezență pe Pământ – e probabil mai degrabă o decizie care vine de la sine, decât o constrângere.

Nu cred în comentarii și opinii care duc la ideea exteriorizării unor demoni care ar trebui să fie ținuți încătușați. Nu cred că e vorba de eliberare. E o formă. O exprimare. Un sens. Un ceva imperceptibil puterii de observație și acceptare a imunului nefamiliarizat. O deschidere spre diversitate.

image

Nu cred că ar fi ceva greșit, și totuși nu am avut curaj să aleg o altă imagine care să rămână prezentă aici pentru totdeauna.

Vă trimit aici să îl găsiți pe Sebastian Eriksson. Sau aici.
De ce? Pentru că vorbește direct stomacului care dă să se strângă, confuz, aruncând în tot corpul o senzație de teamă de necunoscut.

spacer
spacer
spacer

animaţia zilei de mijloc

Miercurea e o zi plină de promisiuni. Anunţă sfârşitul, cu optimismul începutului.

Pe loc repaus. Pentru vizionare plăcută. Două minute cu Criss Angel, ce mi s-au părut potrivite, chiar dacă ies din zona de animație.

spacer

Cugetare. Despre clipă.

Clipa ce nu se întoarce
rămâne aici
Suspendată într-un moment
până să devină trecut.

Fiecare clipă își are farmecul ei. Bună sau rea, conform catalogării lumești personale, ne duce cu un pas mai aproape de definirea noastră completă. Cu asta ne este greu să fim de acord, căci cine n-ar vrea să nu existe momente grele? Dar știm că este imposibil. Cel mai bun lucru pe care îl putem face, să învățăm din tot ceea ce ni se întâmplă, să nu risipim clipele în baza unui va trece.

Nicio clipă plecată nu se mai întoarce. Alt adevăr care doare. Avem amintiri, le păstrăm în suflet, pe foi de hârtie sau între pixeli aliniați de biți. Avem momente în care putem reveni asupra unei decizii, a unei vorbe, asupra a ceea ce vrem să schimbăm. Însă orice acțiune, orice gest, orice gând poate avea loc doar în prezent. Nu putem schimba ceea ce a fost deja, ceea ce ne-a afectat. Cel mai bun lucru pe care îl putem face, să facem lucrurile la momentul potrivit, nicio zi sau clipă mai târziu.

Fiecare clipă își are destinația ei. Să savurezi liniștea, să înveți cât mai mult, să muncești pe brânci, să asculți înțelept, să te joci, să mănânci, să mergi desculț prin iarbă, să plângi, să fii. Să acorzi importanța cuvenită fiecărei persoane, fiecărui lucru. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, să nu amesteci treburile, că în loc de o salată bună s-ar putea să iasă o ciorbă greu de digerat.

Despre cum trec clipele care nu mai revin, am aflat multe. Despre cum să prind între degete clipa, despre cum să mă bucur de clipe risipite cu folos, sau despre cum să nu le pierd pe celelalte, știu mult prea puțin. Dar încerc să învăț. Așa a luat naștere lista de mai sus. Am aliniat gânduri, le-am aranjat într-o ordine oarecare și privesc cu interes spre viitor: oare ce voi desena peste caroiajul trasat acum? Nu pierdeți niciodată clipa, oameni buni. Nu lăsați pe mâine nici tristeți, nici bucurii. Nu lăsați timpul să plece fără să îl fi trăit din plin. Și nu alungați, din exces de zel, nici clipele pline de spațiu și puncte puncte.

spacer