Archives

Predestination

image

Predestination, un film care m-a făcut să spun wow!. Nu îmi aduc care a fost ultimul film care să mă fi ţinut atât de alertă din clipa în care am sperat că m-am prins.

Asta după ce, pe mult lăudatul Interstellar l-am considerat sub standardele mele de excelență pentru un film SF wow.

Poate că, în fapt, nu e vorba de mesajul filmului, ideile noi cu care vine sau calitatea la care e produs. Poate că e vorba de temă. Poate că preferinţele mele se îndreaptă mai mult spre un anumit subiect SF-Fantasy. Şi fără poate, ci cu siguranţă, e o chestie de gust. Iar gusturile nu se discută. Asta nu mă opreşte, însă, să strig: Predestination, WOW!

spacer

artist: Daniel Merriam

Dacă ar fi să reiau ce este deja scris pe wikipedia, aș spune că Daniel Merriam este un artist suprarealist foarte apreciat, cunoscut pentru tehnica pensulei uscate și a imaginației sale bogate. Cred că este mult prea sec rezumat. Dacă ar fi să scriu ce cred eu, e greu să rezum în cuvinte simplu înșirate de-a rândul unul dupa altul. Cu siguranță că vor curge multe vise pe sub nori și printre stele, la timpul potrivit. Este, cumva, vorba de lectură și muzică pentru suflet, prinse între culori și forme.

Vă las mai jos câteva fotografii ale lucrărilor sale, să vă stârnească imaginația și curiozitatea de a afla mai mult. Pe pagina artistului, vă recomand să îi citiți povestea. Nu ezitați să treceți și pe Bubble Street.

Această prezentare necesită JavaScript.

spacer

surprize, surprize

image
Ce surpriză! Dar ce reacție să am… sau să nu am? 🙂

Mă gândesc că…
… atunci când credem că știm totul, s-ar putea să știm doar jumătate.
… o minte deschisă se bucură de descoperiri.
… găsești adevărul după ce intri în detalii.
… nu șochează ce-i greșit, ci ceea ce nu cunoști.
… poți să accepți sau să cercetezi.
… nu-i la fel de ciudat pentru mine, precum e pentru tine.
… în alb-negru diferențele sunt mai mici.
… necunoscutul sperie. inexplicabilul sperie.
… mereu se va găsi unul care să comenteze.
… lista poate continua 🙂

[sursa]

spacer

Cum să taci inteligent?

Despre comunicare se vorbește mult. Despre cum să comunici eficient, despre cum să te faci înțeles, despre cum să transmiți mesajul corect.

Dar despre tăcere? Despre când și cum să taci, despre cât să taci. Despre cum să asculți tăcerea altora. Aș vrea un curs despre tăcere. Dacă aflați despre unul, să-mi dați de știre. Până atunci, voi încerca să învăț singură – din propriile greșeli și din gălăgia altora.

image

[sursa foto]

spacer

Doi cavaleri, două armuri, o bătălie

Ceva mai devreme, îmi făceam ordine în gânduri și mă pregateam să scriu câteva rânduri despre lupta dintre optimism și pesimism, despre victoriile și înfrângerile care nu sunt sunt rezultatul luptei între cei doi cavaleri ai minții, ci își au rădăcina în trecut, în convingerile care definesc în prezent o persoană, chiar dacă admite sau nu limitările între care își duce viața.

De multe ori, schițez în gând ceea ce am gând să scriu, dar nu apuc să o mai fac, fie din lipsă de timp, fie pentru că gândurile mele trec la un subiect mai interesant/important pentru mine. De data aceasta însă, am ținut să mă pun imediat pe scris, pentru că nu îmi dădea pace un gând. Titlul din gândul meu era „în luptă cu optimismul”, deși în mod logic ar fi trebuit să fie „în luptă cu pesimismul”. De ce? Intrând în bucla de ce -ului, trebuia să găsesc o cale de a ieși, la modul onorabil. Adică, punând întrebări și găsind răspunsuri; și exact asta o să fac în continuare. Iar în scris mi-e mai ușor, mai bine.

Așadar, de ce primul gând e să lupt cu optimismul? De ce să nu lupt cu pesimismul? De ce nu mă îndrept împotriva celui care îmi pune bețe în roate? De ce e acesta primul impuls? De unde încrâncenarea asta? Sau… care e oare bătălia care trebuie purtată cu optimismul? Să nu mai dispară? Să îi intre bine în cap că trebuie să îmi susțină fiecare pas?

Confuzie. Stare de confuzie în gânduri. Sau poate îi confund pe cei doi cavaleri, optimism și pesimism.

Cred că am aflat de ce îmi vine să lupt cu optimismul. Nu eu lupt, ci cavalerul cel gri care și-a pus drept mască fața mea. De aceea e grea lupta cu pesimismul, pentru că are, din păcate, abilitatea de a simula normalitatea.

spacer