rânduri de gânduri

Hopa, schimbarea are umor!

Ce te supăra ieri, dar azi te face să râzi?

Eu m-am tot trezit în ultimele zile în fața unor situații… comice. Am râs și nu a fost un râs nervos, nu a fost pufăiala aceea care izbucnește uneori când simt că situația a scăpat de sub control. A fost un râs sănătos, cu poftă, savurând incoerența și absurdul situației. A fost un râs pe care nu mi l-aș fi oferit cu două luni în urmă.

Dacă ți s-a întâmplat și ție, te-ai întrebat ce anume s-a schimbat, încât putut declanșa o asemenea schimbare de atitudine?

Sunt multe lucruri pe care le cântăresc acum diferit, deși a trecut doar puțin timp de când 2020 a început să arate ce poate. Mi-am dat seama că o parte din prioritățile mele s-au schimbat și m-am întrebat ce pot învăța din asta, cum îmi pot reevalua prioritățile în viitor, fără a fi la mâna unui factor declanșator din exterior, fără pandemii sau alte nenorociri care să lovească omenirea. Dincolo de efectul „viața bate filmul”, trebuie să fie ceva la îndemână.

Ce valori se reașează în puzzle-ul vieții, la nivel individual și al societății? Practic, suntem cu toții puși la încercare. Schimbarea a venit peste noi, fără drept de apel. Nu a ținut cont de vârstă, studii, venituri, temperament, nici de religie, nici de locul de pe Pământ. Nu a ales oameni singuri sau cu familie, nu a ales introvertiți sau extrovertiți, nu a ales nici între politicoși și bădărani, nici între fricoși și curajoși. A venit… peste tot, peste toți și toate în același timp. A venit și ne-a schimbat rutina.

Trăim diferit această experiență și nu ne schimbă în același fel. Fiecare cu bagajul său. Unii sunt mai afectați financiar, alții emoțional, unii se simt îngrădiți, alții mințiți. Unii se îmbolnăvesc, unii dispar, alții pierd oameni dragi. Unii se luptă zi de zi pentru că munca lor o cere, unii sunt expuși pericolului – victime colaterale, alții nu își părăsesc căminul.

Față de toate nenorocirile care s-au abătut de-a lungul istoriei asupra umanității, cred că situația de acum e deopotrivă suficient de blândă și dar de amplă încât să ne permită să facem un pas mare înainte. Dar, bineînțeles, asta se va întâmpla dacă se lipește ceva de noi, nu de toți, măcar de un număr semnificativ de mare de persoane. Iar ca să se lipească, ține de fiecare în parte să își pună întrebările potrivite, să acorde suficient timp răspunsurilor, să își dea voie să se schimbe, fără prejudecăți asupra a ceea ce a fost sau asupra deciziilor curente. Ne-am verificat cu această ocazie capacitatea de adaptare și ne-am testat limitele. Avem șansa să ne reinventăm.

Dar să nu uit întrebarea de la care am pornit, ce este astăzi altfel decât ieri? Ai râs recent de ceva ce te-ar fi enervat în trecut? Cred că este unul din primele semne de însănătoșire a speciei.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.