alegeri, rânduri de gânduri

coroana care doare

Pentru cei care se gândesc că lumea noastră s-a oprit în loc. Pentru cei care cred că lumea noastră se frânge. Pentru cei înspăimântați de știri. Pentru cei care se simt mai presus de evenimente.

Pentru cei care au pierdut pe cineva, nu. Pentru cei ce suferă pe un pat de spital, nu. Pentru cei ce ar fi avut nevoie, dar nu au ajuns pe un pat de spital, nu. Pentru cei ce luptă din linia întâi, nu.

Pentru cei din primul paragraf.

Terminați. Lumea în ansamblul ei este bine. Priviți păsările. Cântă, nu-i așa? Priviți copacii. Înfloresc, nu-i așa? Priviți cerul. Priviți în jur cu atenție. Priviți apoi în voi. Aflați ce purtați în inimă, ce vă duce spre ziua următoare, ce vreți să lăsați în urmă. Ce găsiți bun, păstrați. Ce găsiți stricat, aruncați.

Și stați în case, nu-i împovărați pe cei din al doilea paragraf. Nepăsarea ucide. Egocentrismul ucide. Atotcunoașterea ucide.

Stați în casă un timp, indiferent dacă ni se vor cere câteva săptămâni sau câteva luni de cumințenie. Aveți nevoie de ajutor? Atunci să îl cereți, nu faceți pe eroii ieșind din casă. Aveți nevoie de mișcare? Găsiți în casă locul în care să faceți câțiva pași. Aveți nevoie de aer și soare? Stați jos, închideți ochii și visați. Vă afectează emoțional situația? Există soluții pentru a depăși cu bine această perioadă, fără a fi covârșiți de anxietate.

Păstrați ce e bun în voi: omenie, bunătate, înțelegere, iubire. Renunțați la încrâncenare și alte rele. Mai puțin eu, mai mult noi.

Fiți oameni de omenie (așa era o vorbă veche) și în viața reală și în spatele unei identități online. Nu intrați în ceartă cu alți indivizi, mai bine aflați unde este nevoie de ajutor și unde se lucrează soluții pentru viitor.

Pică pe capete în așteptare industrii întregi. Ele nu mor, nu încă. Iar acest „încă” este foarte important, pentru că acestea depind de noi, de cât de repede reușim să încetinim transmiterea virusului, de cât de repede ne repunem pe picioare și dăm drumul din nou lumii, păstrând în minte ce am învățat între timp.

„Nu ne întoarcem de unde am plecat” ar fi o vorbă prea mare. Pentru că este oricum valabilă în fiecare zi, chiar și în cele neamenințate de pandemie. Doar că de acum înainte avem în plus o busolă.

Avem o singură datorie acum, una simplă de tot. Fără a căuta scuze. Fără a construi portițe de scăpare pentru a trece pe sub barieră, fără a o sări.

Stați acasă. Stați acasă. Stați acasă. Din respect și grijă pentru semenii noștri.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.