Sărbătorile de iarnă oferă familiilor prilejul de a se reuni. Oamenii se revăd, se bucură, deapănă amintiri și încep să povestească. Au o mulțime de lucruri de spus și de îngrămădit în doar câteva zile sau ore, după caz. Și atunci pot începe furtunile. O discuție care alunecă spre politică, religie sau sex polarizează participanții. Iar întrebările de genul „tu când…?” (vei face ce face lumea) sunt percepute ca adevărate atacuri. Unii sunt mai combativi, alții mai puțin, unii mari oratori, alții din casă deloc interesați dar afectați de intensitatea discuțiilor.
Oricare ar fi subiectul discordiei, cred că mai poate aștepta. Nu are termen de predare. Oricât de puternice ar fi argumentele, pot fi spuse mai târziu și mai pe îndelete. Momentul potrivit pentru a fi spuse nu poate fi doar secunda următoare. Oricât ți-ai dori să convingi, magia salatei de boeuf nu va ajuta.
Poți să-ți stabilești de la bun început reguli și să-ți promiți că le vei respecta. Pentru că o revedere are trei părți, așa cum o compunere are început, cuprins și încheiere. Și cel mai plăcut e ca finalul să fie la fel de vesel ca începutul, iar toată durata dintre ele să fie trăită cu bucurie și încântare.
- Nu deschide chiar tu subiecte sensibile, pe care nu vei avea timp să le gestionezi într-un timp scurt.
- Dacă subiectul a fost deschis, schimbă-l. Ai pregătite dinainte câte subiecte de interes comun, la care știi că interlocutorii tăi reacționează.
- Nu încerca fix acum să îi convingi tot ceea ce nu ai reușit de-a lungul anului.
Par toate acestea feluri de evita? Poate par. Sau lasă impresia de renunțare? Poate lasă. Sau de a băga mizeria sub preș? Pot să pară astfel… dar pot să facă multe în în schimb:
- rămâne amintirea unui timp de calitate petrecut împreună
- construiește relația
- crește încrederea și credibilitatea
și îți lași deschise niște uși pentru ca în viitor să porți discuțiile acelea spinoase, cât mai echilibrat posibil.
Ingredientele de care ai nevoie? Să vrei cu adevărat, să te pregătești, să îți urmezi planul. Apoi lucrurile se leagă și vin de la sine.
Timpul plăcut petrecut împreună rămâne mai mult și mai frumos în amintire. Iar în prezent, te bucuri de relaxare și de voie bună. Și faci asta cadou și celorlalți. Pic cu pic se face mult, obiceiurile prind să se schimbe, oamenii învață unii de la alții când și cum să discute. Viața se clădește clipă de clipă.
De acord cu tine, in astfel de momente este de preferabil ca discutiile despre subiecte sensibile sa fie evitate. Doar ca in unele cazuri, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din târg. Si daca stim ca exista astfel de riscuri si daca avem deja experienta altori ani cu sarbatori „patate” de discutii sau situatii conflictuale, poate cel mai bine ar fi sa evitam pur si simplu contactul cu persoanele care provoaca astfel de momente, chiar daca fac parte din familie. Nu trebuie musai sa urmam ca la carte modelul batut in cuie de a petrece sarbatorile de iarna (fie Craciun, fie Revelion) care este mediatizat. Nu toti avem familii fericite care zambesc perpetuu si ciocnesc pahare. Nu toti sunt in cuplu, nu toti au copii. Unii sunt in cupluri mai putin acceptate de societate si inclusiv de familie. Altii nu sunt in standardele impuse de valorile societatii in care traiesc. Multe familii sunt disfunctionale sau chiar toxice. Craciunul nu trebuie sa devina un supliciu, doar pentru ca traditia spune ca trebuie musai sa fie petrecut in familie.
Mulțumesc mult de vizită și de perspectivă! Abia acum am văzut comentariul, tare îmi pare rău de întârziere.
Ai dreptate, uneori mai bine eviți o întâlnire decât să ajungi într-un punct care nu poate fi gestionat. Așa e, nu e musai să urmezi un obicei, dar cumva toate situațiile pe care le-ai enumerat îți permit să nu îl urmezi. Ce faci dacă ești însă într-un cuplu și celălalt își dorește să fie alături de familie? Îl trimiți doar pe celălalt sau cauți o cale de a supraviețui în condiții bune?
Oricum, eu nu aveam în vedere întâlniri cu forța cu familia… alea deja ar intra în alt registru. Care cred că merită analizat. Pentru că fiecare merită să stea puțin de vorbă cu sine, să aibă grijă de propria persoană și să facă alegerile care îi fac bine. Din păcate, nu toți plecăm în viață cunoscându-ne acest drept.