rânduri de gânduri

fricile noastre cele de toate zilele

Înapoi la obiceiuri proaste?

Mă uit în jur. Scaunele sunt albastre cu galben, mocheta de pe jos tot albastră. Oamenii sunt așezați și le pot vedea doar creștetele capetelor. Încerc să-i cuprind cu privirea și cu gândul. Mai tineri, mai bătrâni, mai pletoși, mai puțin pletoși, parcă mai mulți bărbați decât femei.

Declarasem în vară că am scăpat de frica de avion. Eram convinsă. Sărbătorisem. Și totuși… îmi simt agitația și îmi urmăresc din interior starea de anxietate: bătăi rapide ale inimii, obrajii îmi ard, gândurile vin și pleacă nebunește din minte, fără logică, e o mișcare browniană dureroasă. Încerc să mă concentrez pe tot ceea ce se întâmplă acum. Doar încerc; nu o fac cu o adevărat. Știu ce fac, știu ce nu fac, știu de ce nu reușesc, știu ce am de făcut. Și totuși… ceva nu merge.

Trec stewardesele și cer vin. Suntem deja la jumătatea drumului, dar vreau să mă ajut din exterior spre interior. Nu ca să nu-mi pese, dar ca să-mi încetinească zgomotul gândurilor.

Un placebo care funcționează. Gândurile încep să apară, să deturneze cursul normal. Doar că acum se sting ușor. Continui să scriu, pe de o parte pentru a avea ceva de făcut, ceva care să îmi solicite atenția, pe de altă parte sper să găsesc în aceste notițe ceva util la final, poate acel fir de care să mă agăț, să-l urmez și să găsesc metoda.

Se aprinde semnalul care atenționează să ne legăm centurile de siguranță. Mă felicit că am luat vinul, panaceu pentru zboruri. Cum ar fi să las în urmă grijile și chiar să mă comport precum pasagerul relaxat?

O să mă aștepte la sosire. Probabil că au plecat deja de acasă și sunt în drum spre aeroport. Iar când o să îmi ureze bun venit, copila și soțul, eu ce-o să fac? O să zâmbesc cu buzele ușor vinete și cu dinții purtând acea culoare specifică de după vin. Și-mi va fi probabil jenă.

Turburențe. Bine că. Gânduri scurte. Dar goale. Bine că am luat vinul.

De ce scriu toate acestea, de ce public acest articol? De ce mă expun lumii în acest fel? De ce atâta vulnerabilitate afișată?

Pentru că vreau să spun că noi, oamenii, putem învăța să ne îmbrățișăm fricile în loc să le respingem. Cred că putem învăța să trăim cu ele prietenește. Uneori e mai ușor, alteori e mai greu. Uneori le stingem cu totul în mintea noastră, alteori nu. Dar asta nu ne oprește să putem trăi cu bucurie și deplin. Și nu-s doar vorbe motivaționale, ci frânturi de realitate. De aceea am descris sentimentele prin care trec, ca să fiu aici cu toată sinceritatea mea. Cum altfel aș putea vorbi ceva, dacă nu din propria experiență? Poate că unii v-ați minunat, poate alții îndepărtat, sau poate că v-ați regăsit măcar partial. Viața e plină de inedit, de nou, de repetitivitate, de tot ceea ce primim cu brațele deschise și de tot ceea ce fugim.

Începem să coborâm. Am ajuns probabil deasupra României iar pentru mine începe să fie mai ușor. Apropierea de casă. Nu ne anunță încă nimic despre coborâre, dar o simt mereu. Urechile mi se înfundă și simt cum ne scufundăm prin aer. E poate mai neplăcut pentru unii, însă îmi dau acum seama ce este pentru mine: apropierea de casă.

Am în brațe o carte și un capitol care încurajează reducerea stresului inutil. Nu prin vin, ci prin prezența în clipa de față. Dar o fac în felul meu, cel puțin astăzi. Poate mâine…

Am în față o mulțime de zboruri. Uneori pentru serviciu, alteori pentru a vedea lumea. Mi-e teamă și știu acum că este foarte posibil să îmi fie astfel și la următorul drum. Și îmi dau seama că mă interesează mai mult să o fac, să îmi iau și următorul bilet de avion, mult mai mult decât să o fac în deplină liniște și senzație de siguranță.

În fond, despre asta cred că este viața: despre a merge mai departe, știind că vom trece prin și apoi peste dificultăți, într-un fel sau altul. Despre cum să nu renunțăm, cum să nu ne autolimităm și despre cum să ne înțelegem pe noi înșine.

Închei aici și apăs pe butonul de publicare după ce ajung la sol.

Tatăl nostru care ești în Ceruri,
Ajută-ne să știm cum să trăim în pace
Cu toate fricile noastre.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.