alegeri

confetti

Imaginează-ți ziua luând forma unei clepsidre. E plină de nisip colorat și abia a fost întoarsă. Curge ușor și te uiți cu fascinație cum trec boabele de nisip, una câte una, colorate precum niște confetti. Încep să se depună pe fundul de sticlă, iar când stratul prinde contur și ia o formă conică, îți dai seama că te-a luat valul și atenția ta a fost toată într-un singur loc. Nu-i vorbă că a fost acolo unde trebuia sau nu, că e de bine sa nu, ci doar să îți dai seama că tot restul lumii a încetat să existe pentru o vreme.

Imaginează-ți ziua luând forma unei clepsidre. E plină de nisip colorat și confetti. Acum dă nume grăunțelor de nisip, pentru că sunt oamenii cu care te întâlnești, vorbești, interacționezi, oamenii pe lângă care treci nepăsător, cei pe care îi lași în urmă, oamenii pe care nu i-ai revăzut de mult, cei care te ajută și cei cărora le ești tu de ajutor. Apoi privește toate firele de nisip, picăturile și orele tale de timp. Timp folosit, timp irosit, timp relativ. Când începi să o răsucești, printre oameni și timp o să vezi grăunțele de nisip-putere, sunt cele care îți dau energie să lansezi rachete sau te așează domol la umbra unui nuc bătrân.

[sursa foto]

Vrei sau nu, nisipul se scurge și umple baza clepsidrei. Și… vezi tu, asta e o clepsidră specială, mai mare în partea de sus, să ai de unde alege și mai mică în partea de jos. E făcută în așa fel încât să rămână mereu ceva deasupra. Poate că a fost construită astfel încât să fie o rezervă pusă deoparte, de siguranță. Doar că socoteala asta nu se prea potrivește cu obiceiurile omului. De câte ori n-ai lăsat timpul să curgă fără să-l folosești, de câte ori nu ți-ai consumat energia inutil, în întâmplări în care nu-ți era locul, de câte ori n-ai lăsat firele de nisip să se ducă, fără să te gândești că orice bob irosit va sta jos în locul unuia de care ai fi avut nevoie? De câte ori n-ai gândit cu speranță că e timp și loc pentru a schimba, ca mai apoi să nu mai fie nici timp, nici loc de întors?

Precum clepsidra zilei, așa-i și cea a săptămânii, a lunii, a anului și în cele din urmă cea a vieții.

Cele cărora le dăm atenție și prioritate rămân în viața noastră – oameni, întâmplări, ore. Se poate cerne un singur fir de destin prin gâtuirea clepsidrei.

Tagged , ,

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.