Comments

  1. Da, e un gest marunt, dar ceea ce vrea amiralul sa spuna este ca oamenii au nevoie de obiceiuri si repere pentru a duce o viata satisfacatoare. Si asta ii invatam si noi pe copiii nostri: sa manance la ore fixe, sa aiba un program de care sa se tina, sa nu intarzie atunci cand trebuie sa ajunga undeva. Nici eu nu faceam lucrurile singura, pe masura ce am crescut am constientizat ca mama nu se mai putea ocupa de toate. Si nu sunt chiar fan al neprevazutului nici macar in vacante.

    1. Așa este, fiecare gest mărunt contează, pentru că atunci când devine obicei, rutină, parte din ceea ce ești, este ușor de făcut zi de zi și atrage o mulțime de beneficii după sine.
      Eu una nu mă împac cu orele fixe, nici la mese, nici la trezit și apreciez mai mult libertatea de a face lucrurile după cum le simt. Evident, în limitele alarmei de dimineață în zilele de lucru – dar asta nu înseamnă că stau mereu până în ultima clipă, sunt zile când mă trezesc la 5, sunt zile când abia la 7 sau mai târziu. Știu că asta și transmit fetei mele, asta vede la mine, dar decât să fiu ursuză urmând un program care nu este al meu (pentru că pentru mine așa ar fi), aleg să nu o fac. Când va fi mare, va alege după cum îi este mai potrivit, nu este musai să rămână „programată” după cum a văzut în copilărie.
      Ajunsul la ora stabilită și punctualitatea sunt alt registru, al respectului pentru ceilalți și aici stau lucrurile diferit 🙂 dar nu mai tratez asta ca obligație, ci doar mă asigur că îmi calculez bine timpul și cu o marjă de neprevăzut.

      Și mulțumesc de vizită! 🙂 O zi super-minunată!

  2. Eu consider un noroc viața pe care am trăit-o în internatul școlii, unde am învățat să trăiesc fără ajutorul continuu pe care mi-l ofereau părinții. De la făcutul patului, până la cusutul nasturilor, ordinea și curățenia în locurile frecventate, până la programul strict de masă și de somn. Un fel de armată care te pregătește pentru viață și îți dă siguranța că te poți descurca de unul singur. Apropo de armată: multor tineri le-ar prinde bine dacă ar fi din nou obligatorie. 😉

    1. Mulțumesc mult pentru perspectivă!
      Pot să arunc o bănuială? În afară de reguli și chestii de făcut de unul singur (ordine, curățenie etc), în internat înveți să relaționezi cu alți oameni – unii ok, alții răi, unii care vor să se impună, alții care se pierd, este o lume întreagă în miniatură. Și partea asta chiar ajută mult, accelerează ritmul învățării regulilor vieții.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.