jurnal, rânduri de gânduri

porți și geamuri albastre

Legi, reguli și solicitări – unele sunt făcute pentru a fi respectate, altele pentru a fi încălcate. Când și cum alegem? Cum ne influențează viitorul astfel de decizii? Sunt întrebări importante, care merită luate în serios. Dar în unele zile este mai potrivit ca întâmplările să fie doar trăite, fără strictețe și doar cu bucurie.

Am fost de curând în vacanță în Creta. Eu nu prea m-am împăcat cu clima, dar ce-am găsit acolo șterge rapid acest mic impediment – munți și apă alături, relieful meu favorit. De acolo am adus o amintire care se află acum pe unul dintre pereții casei. Priveam cu interes zilele trecute fațada în miniatură, geamul, scărița, ca și cum aș fi putut afla poveștile din spatele lor. Și am avut sentimentul că știu de undeva acea casă, că am mai văzut-o. Să fi fost în vreun film? Dar care? Era ceva ce mă marcase, știam sigur. Apoi mi-am dat seama că nu era vorba despre un film, ci despre o carte și o casă anume de acolo; chiar dacă era diferită, se potrivea perfect cu cea care inspirase fațada care atârna acum în fața mea. Mă gândeam la o casă din “Și munții au ecou” de Khaled Hosseini. Am plâns citind această, iar eu sunt obișnuită cu plânsul la filme, mai puțin cu cel pentru cărți. Dar acest autor a povestit trecând dincolo de orice bariere ale simțurilor, a trimis prin cuvinte imagini, sunete, mirosuri, temperatură și cam tot ce se poate simți. Așa că privind suvenirul din vacanță mi-am adus aminte că vreau să îi citesc și celelalte cărți. În plan pentru viitorul apropiat!

Care-i legătura cu regulile și cerințele? Din punctul meu de vedere, este încălcarea solicitării scrise și cât de poate de vizibile “vă rugăm nu fotografiați” pe care am văzut-o după ce m-am hotărât să fac această poză. Dar în acel moment am cântărit rapid dacă să fac ceva pentru mine – astfel încât să păstrez imaginea acesta cât mai mult decât în amintire – sau să respect cerința magazinului. După se vede… este clar ce am ales 🙂

Dincolo de reguli și legi ale lumii, cred că sunt visele. Sau, mai bine spus, cred că acolo regulile sunt altele. De exemplu, în noaptea ce a trecut se făcea că undeva, departe, în timpuri în care nu am ajuns încă, vizitam un sit arheologic. Ghidul ce ne însoțea ne povestea istoria, dar ochii mei erau mai curând îndreptați către cer. Era o lună cât o geană pe cerul negru și cu toate acestea ne lumina destul de puternic. I-am arătat fetei mele, însoțitoarea noastră s-a oprit din povestit și a privit și ea. Ne înțelegeam ușor, deși vorbeam limbi diferite. Priveam toate trei cerul și soarele care răsărea peste dealurile verzi pe care le aurise și mi-au dat lacrimile de atâta frumos. M-am lăsat să plâng de bucurie și am simțit cum și ghidul îmi aprobă reacția. Câteva ore mai târziu, trează fiind, mi-am adus aminte bucuria și emoția și am comparat-o cu plânsul pentru “Și munții au ecou”. Nu găseam vreun motiv logic pentru această alăturare, dar am regăsit în ambele emoție pure, direct din inimă, fără a trece totul prin filtrul întrebărilor, grijilor sau regulilor care ar trebui respectate.

Astfel am început eu acest weekend, cu emoții frumoase, cu răsărit de soare – fie el doar în vis, dar pentru a mine a fost cât se poate de real și autentic. A urmat un drum pe care îl planificasem, la un magazin de bricolaj. O decizie de ultimul moment ne-a dus către altul. Cum este oare să intri printre ghivece cu flori și pavele de ciment expuse… și să găsești un stand de vânzare de carte, iar doamna să îți recomande… fix cărțile lui Khaled Hosseini?!

Vă zic ce am simțit eu: iubesc viața asta! 🙂

Și mă întorc la solicitări, reguli și legi. Când “regulile” închipuite dispar, legile de bază ale lumii se pot desfășura în voie. Iar ceea ce este vizibil pentru noi nu poartă un nume exact, valabil pentru toți. Uneori spunem că sunt coincidențe, alteori că-i vorba de noroc, sau că Universul conspiră să îndeplinească o dorință, sau că mâna lui Dumnezeu care intervine. Nu vreau să dau un nume și o categorie întâmplării de astăzi, ci pur și simplu o prețuiesc și mă bucur că dorința mea de acum câteva zile a devenit realitate.

2 thoughts on “porți și geamuri albastre

    1. Am observat că, cu cât le apreciem mai mult, cu atât se întâmplă mai des. Sau poate se întâmplau mereu, și doar învățăm să le și vedem.
      Cineva acolo Sus ne iubește. Dar trebuie să Îl lăsăm să ne iubească.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.