spectacol mărunt
o răsuflare scurtă a tinereții
răpită brusc
fără durere
fără explicații
ca o îmbrățișare într-un dans
cei doi
se împletesc, se-mbrățișează
ea viață, el durere
ea bucurie, el necaz
ea inocentă, el trecut
se împletesc, se-mbrățișează, se topesc
ea fostă viață, el pierdut
în șoaptă își rostesc
schițe de promisiuni
ce ard și dor și mor
Minunate versuri, superbe imagini!
Păcat că primăvara asta ne joacă astfel de feste.
Mulțumesc 😉
Feste… sau realități. Poate că ar trebui să acceptăm că anotimpurile sunt ușor decalate…
Nu-s decalate,
Ci eronate.
Vara e slabă,
Iarna-i o babă
Din cea „scorțoasă”,
Pretențioasă.
Iar primăvara,
Precum vioara,
Scârțâie-alene,
De parcă geme.
Toamna sprințară
Și despletită,
Cu strai de vară
Pare-mpletită,
Să păcălească
Gerul hain,
Ea să domnească
Sub cer senin.
😀
Bine și așa, să vină pe rând, nu îngrămădite în aceeași săptămână.
Superbe versuri, minunat ilustrate!
Mulțumesc, Potecuțo!
De fapt, nu-s versuri însoțite de poze, ci invers :). Am surprins ieri iarna care ne omoară plantele și apoi am vrut doar să adaug câteva cuvinte, ca să nu încarc doar poze. Văd însă că a reieșit exact pe dos 🙂