poezii

Petale pe drum

Petale de roze risipite pe drum
Firimituri de urmat
Sunt semne ce-n urmă am lăsat
Călăuze tăcute să fie.

Pe multe cărări am umblat
Cu teamă și speranță-am ales
Ajungând la răscruce de drum
Am stat în loc și-am cântărit.

Nu am știut de-i bine sau rău,
Și totuși mai departe am mers,
Și nici n-am aflat ce-am căutat
Dar nu m-am oprit.

Petale de nuferi împinse de vânt
Încearcă întinderea apei
Din alt unghi privind
La soare, la lună, la nori, la adiere, la gând.

Posibilități infinite
Opțiuni la-ndemână
Munți și poteci de mutat
Capcane ascunse
În peșteri adânci
Și-n poduri de lemn obosit.

O singură constantă am păstrat zi de zi
Aceea de-a nu renunța
Niciunde și nicicând.

© Iustina Dorobanțu, ianuarie 2018

4 thoughts on “Petale pe drum

  1. Minunată poezia! Mă bucur pentru tine că ești o luptătoare. Eu mi-am cultivat cu greu calitatea asta pe când făceam niște figurine din mărgele foarte grele. Se întâmpla ca în desenul acela cu căutătorul de diamante care renunța când mai avea puțin și ajungea la diamante. De când am văzut desenul știu că dacă nu iau în seamă impulsul de moment de a renunța mă voi apropia de atingerea obiectivului. Un 2018 minunat!

    1. Mulțumesc de apreciere 🙂
      Despre luptă, cred că este una dintre lecțiile vieții: învățăm cum să luptăm cu adevărat, fără să cădem pradă emoțiilor, fără să renunțăm, sau uneori învățăm cum să trecem printr-o renunțare. Dacă ar fi ușor și la îndemână, ce-am mai avea de făcut? Să mergem pe munte, să privim norii? N-ar fi rău 🙂
      Un 2018 extraordinar de bun! Cu obiective puse pe hârtie, evaluate periodic și atinse!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!