rânduri de gânduri

cu subiect și predicat

De nu pic și eu de atâtea ori în păcatul ăsta! Cu scris… din punctuație. Și cu vreun cuvânt, chiar două sau mai multe lipsă. Că… deh… emoționant mai pare să lași ideile în semne.

Nu-i păcat din lista celor zece legi. E unul de pe bucata de piatră care s-a desprins înainte să fie citite. Este comunicarea defectuoasă. Comunicarea scrisă defectuoasă. În comunicarea verbală mai pui un oftat, o strâmbătură, un bătut din picior și un ghiont. Adică ceva limbaj paraverbal (volum, ton, ritm, accent, pauze și dicție) și nonverval (mimică, privire și gestică). Însă în scris nu ai cum să le adaugi pur și simplu, în niciun caz nu poți face asta prin cuvinte lipsă, semne de punctuație nepotrivite și propoziții neterminate.

Este nevoie în primul rând ca o propoziție să aibă subiect și predicat (evident nedespărțite de vreo virgulă pierdută). Și totul devine mai clar când sunt incluse câteva elemente adiționale, cu rolul de transmite un mesaj clar. Mă refer la atribut și la complement. Scopul? Să faci tot ceea ce ține de tine pentru a te asigura că individul căruia i te adresezi are cum înțeleagă ce ai vrut să spui. Știind că mesajul nu ajunge la destinatar în acea formă perfectă, ideală, așa cum ți-ai dori, ci modificat de mecanismele de filtrare ale destinatarului, este necesar ca măcar la „plecare” sa fie corect exprimat. Altfel la „sosire” ajunge cu siguranță altceva. Și indiferent cât sau cum ar încerca unii să convingă că pot pune în seama destinatarului datorita înțelegerii mesajului, treburile nu stau tocmai astfel.

Nu poți ascunde greutatea de a exprima ceva clar în spatele manifestării unei superiorități închipuite, a mai multor studii sau a unei înțelegi mai profunde a unui domeniu. Nu poți ascunde indiferența de a transmite ceva clar în spatele unui abuz de ambiguitate. Nu poți da un răspuns ermetic, prizând interlocutorul între înțelesuri confuze, crezând că un nivel mai ridicat de înțelegere i-ar fi oferit răspunsurile. Sau poți face toate acestea. Dar mai poți dormi bine dacă o faci? Bine de tot?

Îmi dau seama că nu pot comenta la adresa exprimării vreunei persoane, nu pot veni cu sugestia de a face lucrurile diferit, cât timp nici eu nu îmi controlez toate vorbele. Pot doar să observ și să constat câtă distanță creează între oameni. De aceea am stat puțin să mă gândesc la acest aspect, am înșirat o serie de idei aici și mi-am propus să am mai multă grijă de acum înainte. Și o voi face nu pentru a avea dreptul de a interveni, ci pentru a fi mulțumită că partea mea de treabă este făcută și nu vor ajunge prea multe informații distorsionate în scurtul lor drum de la mine la destinatar.

2 thoughts on “cu subiect și predicat

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!