alegeri

spre mai bine: provocarea intuiției

Miroase deja a iarnă. Mie îmi miroase a iarnă. Aerul e deja mai rece, frigul pătrunde prin haine până la oase.

Ce m-a mai convins că vine iarna? Poate faptul că a început luna octombrie? Poate prognoza meteo care arată 3 grade noaptea în următoarele zile?

Oare ce m-a convins? Nasul meu fin sau data certă din calendar?  Pe ce mă bazez? Pe certitudini sau pe senzații? Pe fapte sau pe sentimente? Care dintre acestea sunt mai de încredere?

Mi-a fost de mare folos exercițiul săptămânii care se sfârșește. Mai ales în săptămâna în care ROBOR-ul a luat-o la deal și am participat la ședința cu părinții la școală. Câte gânduri (și probabil și vorbe) prea puțin cugetate aș fi putut avea! Dar le-am temperat la timp. Nu judec, nu judec, nu arunc cu noroi… Îmi veneau aceste vorbe în minte mereu la timpul potrivit. N-am scăpat complet curată, dar din abateri am învățat. Și… la final mă întreb: oare nu cumva chiar intuiția m-a îndemnat să tac mai mult într-o astfel de săptămână?

Am o sigură variantă de a afla! Să mai testez viața prin prisma intuiției. Să înțeleg cu adevărat ce este și cum să o folosesc.

În ultimul timp m-am tot jucat de-a ghici care lift vine primul, cel din stânga, cel din dreapta sau cel de la mijloc? De multe ori am ales corect, dar au fost și nenumărate ori când nu am ghicit. Pe măsură ce am înaintat cu acest joc, mi-am dat seama că la momentul ‘alegerii’ îmi ascuțeam simțurile. Alegeam bazându-mă pe întâmplările repetate din trecut, pe zgomote fine, găseam indicii în indicatoarele etajelor. Mă uitam la detalii pe care de obicei le treceam cu vederea. Astfel, cred că aș putea spune că alegeam în baza experienței mele, însumând aici toate modalitățile de creștere a atenției, perceperea elementelor din mediu, analiza lor rapidă și în cele din urmă alegerea variantei care avea cele mai mari șanse de reușită.

Da, am vorbit despre un lift 😉 și despre cum m-am jucat de-a ghicitul liftului ale cărui uși se vor deschide. Dar, de fapt, este vorba despre un mecanism. Un mecanism pe care obișnuiam să îl numesc intuiție și despre care până nu demult credeam că este învăluit în mister.

Începând de luni, voi pune la treabă intuiția și voi anticipa cât mai mult. Cine intră primul în sală? Cine salută mai întâi? Cu ce materie va începe fata mea temele? Acestea sunt doar câteva exemple. Nu multe, ce-i drept. Pe măsură ce voi înainta în exercițiu, întrebările vor veni mai ușor, vor fi mai clare, mai specifice și vor căuta mai bine și mai direct răspunsul. Iar la final de săptămână, voi fi început șlefuirea unui nou obicei – unul bun de tot, zic eu – îmbunătățirea atenției și a vitezei de analiză, cu scopul de crește calitatea percepției elementelor din mediul înconjurător.

 

7 thoughts on “spre mai bine: provocarea intuiției

    1. Ne bazăm pe tot ceea ce am învățat până atunci (de aceea e bine să fim pregătiți, să citim și să învățăm înainte de a ajunge în fața unei oportunități/dileme).
      Ne bazăm pe oamenii care ne pot ajuta cu o întrebare bună.
      Ne bazăm pe noi înșine, pe încrederea că putem duce cu bine provocările vieții și vom învăța din ele.
      Și nu în ultimul rând, ne bazăm și pe Potecuțele norocoase cu care ne interesectăm în viață 🙂

  1. Este interesant răspunsul dat de tine Potecuței, dar… Dacă intuiția se bazează pe experiențele anterioare și pe o analiză rapidă a elementelor, atunci parcă aș spune că este vorba de rațiune pură, nu de intuiție.
    După opinia mea, posibil supusă greșelii, intuiția este mai degrabă legată de conexiunea noastră directă cu mediul înconjurător, de unde preluăm informații cu privire la elementul de interes, atâta doar că aceste informații nu ne vin prin partea conștientă, rațională, ci prin căi subtile, mai greu de explicat rațional. Prin opinia mea nu neg total importanța si posibila influență a experiențelor anterioare acumulate, doar că le consider ca având o mai mică influență asupra intuiției.

    1. hmm… dar Potecuța nu m-a întrebat pe ce se bazează intuiția, ci pe ce ne bazăm când avem alegeri importante. Și… nici eu nu am spus că acele elemente ar fi baza intuiției.
      Mai departe… stă în ochii cititorului cum rezonează cu întrebarea și răspunsul. 🙂

      Vin însă cu o întrebare: dacă rațiunea e greu de identificat, dacă experiențele nu sunt stocate în conștient, ele nu mai există?
      Dacă o las la voia întâmplării, să apară și să fugă inexplicabil rațional, aș lăsa-o să fie o întâmplare. Dar dacă ajung prin joc și exercițiu să găsesc un răspuns, un tipar, o metodă, pot doar câștiga – beneficiind mai amplu de intuiție.

      1. Poate am extins eu prea mult aria de influență a intuiției? Oare nu ne putem baza pe ea si în cazul marilor decizii pe care le avem de luat?

        Comentariul meu nu se baza pe cele spuse Potecuței, ci pe textul articolului tău. Acolo explicitai experimentele tale în funcție de experiențe anterioare, de percepția elementelor de mediu, de analiză rapidă, etc. Acolo ai introdus mai mult rațiunea, căci te-ai legat de probabilitatea ca un anumit factor/element/acțiune să apară cu predilecție („alegerea variantei care avea cele mai mari șanse de reușită”).

        Recunosc, experiențele se stochează atât în conștient cât și în subconștient, dar în maniere diferite. Și mai recunosc, nu știu cum putem determina intuiția să lucreze mai mult și mai bine în favoarea noastră. Oare și acolo avem de-a face cu tipare?

        1. De ce nu? Poate sunt tipare. Putem afla încercând. Și încercând în mod intenționat, repetat și relativ „înghesuit” într-o perioadă de timp, pentru a putea trage niște concluzii.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!