rânduri de gânduri

Legi universale. Exercițiu de aprofundare.

În încercarea mea de înțelegere și aplicare a legilor universale care ne guvernează existențele, îmi pun și îți pun o întrebare: câte legi de acest fel cunoști? Care sunt acestea? Le-ai auzit, le-ai trăit, le cauți aplicabilitatea? Sau le ignori și ești, la rândul tău, ignorat de ele?

Plecând de la ideea că simplificarea lucrurilor este cea care ne poate lăsa spațiu suficient pentru a găsi claritatea de care avem nevoie, mi-am spus: cu siguranță că toate legile pot fi reduse la doar câteva, dacă nu cumva la una singură, de bază. Iar azi am încercat să trag o concluzie. Una temporară, n-am dubii, dar una care definește nivelul meu de înțelegere de acum.

Mă opresc pentru a menționa un lucru la care țin mult. De fapt două. 1) Ceea ce spun nu trebuie luat ca atare, nu îmi permit a spune că istorisesc vreodată pe aici adevărul universal, nu pot pretinde că îl dețin, nici pe departe. 2) Dacă ai ajuns aici la mine, lasă-ți imaginația să colinde în voie; te rog ca atunci când pleci să o faci cu încrederea că multe idei noi îți ies în cale; acceptă-le cu voie bună și împărtășește și altora din ele.

Revenind 🙂

Am tot întâlnit în ultimul timp informații, detalii, cât și dovezi explicite ale funcționării unor legi despre nu învățăm la școală: legi ale atracției, abundenței, acțiunii, cauzei și efectului, gândurilor exprimate… Mici variații în interpretarea și explicarea lor, dar esența este aceeași.

Ce au în comun toate acestea? Care este pilonul central care le face să aibă efect? Ce le reține manifestarea?

Rămân cu trei idei de bază, trei principii de funcționare, trei chei ale existenței, transformării și creării. Pentru mine, cele trei care le susțin pe toate celelalte sunt:

Legea iubirii
Legea primirii
Legea încrederii

Legea iubirii

Iubirea curată, iubirea profundă. Iubirea de tot, de oameni, de natură, de idei, de a fi, de făpturi, de interconectare. Iubirea fără posesiune, iubirea cu drag, iubirea cu dăruire, iubirea celor ce nu cunosc iubirea.

Prin exprimarea iubirii, din tine către exterior, prin exprimarea ei prin fapte, prin vorbe, prin vibrație, prin trimiterea energiei iubirii din inima ta spre lumea întreagă, creezi mediul în care are loc viața în sine. Și pe măsură ce dai mai mult din tine, începi să realizezi că ești împreună cu mulți alții în această lucrare. Înțelegi că până ce vor putea toți să fie parte, ai un rol – poate mic, poate mare, dar absolut necesar în ansamblu.

Când abordezi totul cu iubire (oameni, întâmplări, responsabilități la serviciu, planuri de viitor), atunci susții crearea vieții pe care ți-o dorești. Atragi ceea ce ești, atragi ceea ce faci.

Legea primirii

Dacă educația ne învață deseori cum să dăm, cum să oferim, rar am întâlnit oameni care să fi fost învățați cum să primească.

Ce ai putea primi? Cele bune sunt multe: cuvinte frumoase, complimente, bunuri materiale, experiențe împărtășite, cărți. Ar fi și cele dificile: lecții de viață, pierderi materiale, despărțiri.

Odată primite, ce faci cu ele, cum le tratezi? Știi cum să le accepți cu deschidere? Știi cum să savurezi și să primești maximul de energie al unui compliment? Știi să te bucuri când ai parte de aprecierea cuiva și să o tratezi ca pe o sărbătoare, dar nu ca pe una rară, ci una des repetabilă? Știi să-ți exprimi cu sinceritate recunoștința pentru ceea ce ai primit, fie că a fost ceva așteptat sau ceva total neașteptat?

Să primești cu bucurie, să primești ca să integrezi în tine experiența, emoția.

Să primești, nu să stai cu tensiune în așteptare, ca să poți să ridici bariera „la timp” sau doar ca să răspunzi „cu aceeași monedă”.

Atunci când ești capabil să primești, devii capabil să construiești pe baza a ceea ce vine din exteriorul tău, în completarea a ceea ești tu deja. Alături de legea iubirii, prin ceea ce primești, dai voie abundenței să fie. 

Legea încrederii

Încrederea aceea soră cu naivitatea, ar zice unii. Încrederea că orice este realizabil. Încrederea aceea care nu se bazează pe vreo teoremă și pe demonstrarea ei. Încrederea așa cum este formulată în Crezul.

Încrederea vine în acest moment ca un liant între tine și iubirea pe care o ai de dat, între ceea ce ai de dat și ceea ce ai învățat să primești, între unul singur și tot, între încercări și reușite, între ceea ce a fost și ceea ce va fi, între ceea ce este și ceea ce este, între picături de ploaie și semințe care vin să rodească, între gând și material, între faptă și împlinire.

Încrederea transformă semnele de întrebare în siguranță. Încrederea este impuls de energie creatoare. Încrederea este întâi de toate oarbă, acolo este nivelul ei maxim. Încrederea apropie oameni. Încrederea construiește. Încrederea dă frâu liber visurilor îndrăznețe, formulării lor ca gând și rostirii lor ca cuvânt. Ce gândești și ce grăiești, atragi, primești, accepți, acționezi, creezi.

Totul este flux și totul este creație. Esență de continuum. 

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!