rânduri de gânduri

Trăiește-ți emoțiile! Admite-ți fricile!

Recunoaște-ți fricile, nu le ocoli!

Învață cum să trăiești fără să te doboare fricile tale, fără sa te încătușeze. Nu le ascunde în spatele unui perete, spunându-ți că dacă nu le recunoști, atunci nu există.

Acceptă că există, în primul rând. Apoi vezi cum le poți îmblânzi, cum să trăiești fără ca acestea să îți ia din bucuria vieții.

Este mult de spus. Nu am nici pregătirea corespunzătoare pentru a explica, nu e nici loc în câteva rânduri pentru a vorbi suficient pe această temă. Dar știu că fricile pot fi gestionate, că fiecare are frici diverse, ce unora par fapte banale. Că aceia care pe neînfricați le au și ei pe ale lor.

Însă știu că totul începe cu a recunoaște în loc de a evita, cu a încerca puțin câte puțin să împingi limita de la care se manifestă. Și mai știu că orice zi este bună pentru un astfel de exercițiu. Și în acest caz, întrebările pe care ți le pui sunt importante. Fii sincer(ă) cu tine, și după fiecare răspuns pe care ți-l dai, mai formulează două-trei întrebări. Vorbește despre asta, nu îți duce bătăliile doar în interior – o altă perspectivă poate ajuta.

Și cu asta… am încheiat această serie de mici îndemnuri la a trăi din plin viața, cu tot ce aduce ea, de a primi cu bucurie lecțiile care ne duc mai departe, de a ne lăsa pe noi înșine să ne exprimăm, de a fi tot ceea ce putem fi și mai mult decât atât. 

Să ne fie de folos!

5 thoughts on “Trăiește-ți emoțiile! Admite-ți fricile!

  1. Înainte de toate, trebuie să o conștientizăm, să realizăm că o avem, că ea există în interiiorul nostru.
    Apoi, frica trebuie înfruntată și învinsă. După aceea îți dai seama că, de fapt, nu aveai pentru ce te teme, căci totul are câte o soluție.
    Și mai cred că trebuie să ne distanțăm de povestea drobului de sare, de ceea ce „s-ar putea întâmpla”, dar fără să nesocotim complet aceste alternative. Rațiunea își are locul și treburile sale.

    1. Trebuie să învățăm să lucrăm cu noi înșine: să înțelegem că este necesar, că putem să o facem, ba chiar că este recomandat să o facem.
      Nu prea există o mentalitate deschisă spre așa ceva pe la noi și din păcate această lipsă se perpetuează din generație în generație. De aceea, cred că odată ce am înțeles ceva în plus, este de datoria fiecăruia dintre noi să le spunem și altora.

      Fricile își au și ele rostul, ne mobilizează să ne ferim de pericolele reale, dar trebuie să învățăm să le spunem stop.
      De fapt, nu cu ‘trebuie’, că doar nu e obligatoriu 🙂 dar e mult mai bine dacă le spunem stop fricilor.

          1. Îmi pare rău, stau prost cu engleza, mai ales cea vorbită.

            Iată că, înainte chiar să dau drumul comentariului am reușit să găsesc varianta subtitrată.
            Se potrivește de minune drobului de sare amintit de mine mai sus.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.