Trăiește-ți emoțiile!

Trăiește-ți emoțiile! Observă minunile.

Azi, trăiește emoția minunii!

Caută miracolul din tot ceea ce vezi, ce auzi, ce atingi. Simte bucuria găsirii minunii, exploziei de frumos, de inedit, de emoții noi. Minunează-te de cum poate să existe. Și tot ceea ce astăzi vezi mai clar, e pentru că te-ai uitat.

Chiar dacă ziua de azi seamănă incredibil de mult cu cea de ieri – aceleași drumuri, aceleași obligații, aceiași oameni, aceleași flori în ghiveci, același magazin de unde iei pâine – tu ai puterea să găsești minunile pe lângă care treceai cu nepăsare de obicei. Cu fiecare gest dublat de atenție, cu fiecare secundă zăbovită în plus asupra unui lucru, ai posibilitatea să îi observi unicitatea. Fă acest exercițiu astăzi. Repetă-l și mâine, dacă îți place. Transformă-l în obicei sau păstrează-l ca exercițiu sporadic, după cum simți că îți este mai de folos.

De-aș avea o pregătire de specialitate, probabil că ți-aș prezenta altfel recomandarea mea. Sunt un simplu om, ca tine, un om care vrea să se bucure de această lume. Am explorat și voi continua să explorez incredibilul ascuns, voi continua să îl caut, să îl găsesc, să mă bucur zi de zi. Și voi împarți cu tine gândurile mele în această nouă serie „Trăiește-ți emoțiile!” pentru că ar fi păcat să trec singură prin această aventură a vieții.

10 thoughts on “Trăiește-ți emoțiile! Observă minunile.

  1. Așspune că nici măcar nu este un exercițiu, ci doar deschiderea ochilor și trirea din plin a momentului, a clipei. Și aș spune că ai dreptate, uneori ceea ce trăim pare a fi unadevărat miracol, dacă avem sufletul deschis către tot ceea ce se află în jurul nostru.
    Așadar, aș putea spune: „Trăiește-ți minunile!”

    1. Este un exercițiu, atunci când ne aflăm în situația de a fi uitat să trăim clipa. Și este foarte posibil să nu fi fost învățați niciodată să o facem. Și atunci, începem cu un exercițiu. Îl repetăm. Conștientizăm. Înțelegem. Repetăm. Abia mai târziu devine obicei. Și abia când devine obicei ne putem trăi minunile. Și ce frumos este de atunci înainte!
      Doar că fiecare trebuie să ajungă la conștientizarea aceasta, de unul singur sau nu cu un mic impuls. Mi-am dorit să fiu acel impuls, în caz că e nevoie e el 🙂

      1. Mereu uit că port pe umeri ani, experiențe, etape de conștientizare depășite deja de mine. Probabil că în tinerețe l-aș fi considerat și eu un exercițiu, deși vedeam și atunci, măcar în parte, minunea existenței din jurul meu, trăind emoții ale momentului.

        1. 🙂 ei bine, nu aici cred că e diferența, nu în ani, nu în experiențe. Și, cine știe, poate că o să-mi treacă și mie cheful, sau poate nu. Nu am de unde să știu de pe acum.
          De ce nu am întinde o mână de ajutor pentru cei nu au aflat încă? Să nu lăsam experiențele să fie doar personale. Să le ducem la nivelul la care putem face să apară un zâmbet în plus pe Pământ. Cine știe, acel zâmbet s-ar putea întoarce înapoi către noi, indirect.

          1. Am încercat transmiterea experiențelor în real și nu a prea funcționat decât foarte rar, aproape nesemnificativ aș spune. De asemenea, nici în sens invers nu a funcționat, căci eu însumi am preferat să am propriile mele experiențe înainte de a învăța ceva. Apare o doză de neîncredere în spusele celor din jur, pusă pe seama diferențelor între generații, alteori teama de condiții diferite în care s-au petrecut lucrurile. Pentru ca lucrurile să se desfășoare așa cum trebuie, este necesară o anumită rezonanță între cele două persoane, o legătură apropiată sufletește vorbind. Energia pozitivă emanată? Și aceasta ar putea favoriza.

            Rămânem la faza de eseu asupra subiectului?

            1. Hm… o să mă gândesc la o reformulare.
              (a ceea ce am vrut eu să zic).
              Oricum, orice idee care apare e bună, reprezintă o lecție. Deci nu le facem să dispară.
              Ideea e… că în experiența de a deveni nu e necesar să fie vreo rezonanță între receptor și emitent. Mă gândeam mai degrabă la relația cu sine, la a vedea lucrurile altfel. Înainte de a le transmite și de a avea un răspuns din partea interlocutorului, ele există în cel ce le scrie.

              1. Reformulez și eu.
                Nu contest valoarea experienței/exercițiului în sine. Am și recunoscut cât de valoroasă este trăirea clipei, a emoției momentului, a deschiderii către ceea ce ne înconjoară. Acestea există în interior, în cel care scrie. Pot exista în fază incipientă și în cei care citesc, iar lectura să le determine o evoluție sau pur si simplu o schimbare a punctului de vedere, a viziunii asupra subiectului.

                Mă iartă dacă am părut un „Gică-contra”, dar nu asta mi-a fost intenția.

                1. Nicidecum un „Gică-contra”!
                  Și poate că așa par și eu, încerc doar să înțeleg și să transmit cât mai mult, cât mai bine. Și nu prea sunt ușoare ambele în același timp.
                  Intenția a fost… o bobârnac într-o piesă de domino 🙂 cât să aducă un plus de valoare cuiva. Dar ca să fie de folos, trebuie să treacă de lectură și să încerce.

                2. Important este, până la urmă, ca fiecare să își ia ceea ce are nevoie.
                  Și ce are nevoie acum.
                  Pentru ce are sau va avea nevoie mai târziu, se va găsi un nou drum 🙂

                  1. Mi-ai amintit de „Simetrie” a lui Marin Sorescu. Și parcă se si potrivește aici, măcar în parte.
                    „Mergeam aşa,
                    Când deodată în faţa mea,
                    S-au desfăcut doua drumuri :
                    Unul la dreapta,
                    Şi altul la stânga,
                    După toate regulile simetriei.”

                    „Am stat,
                    Am făcut ochii mici,
                    Mi-am ţuguiat buzele,
                    Am tuşit,
                    Şi-am luat-o pe cel din dreapta
                    (Exact cel care nu trebuia,
                    După cum s-a dovedit după aceea).”

                    Și mi-a plăcut și ideea bobârnacului dat pieselor de domino, după ce te-ai chinuit întreaga zi să le așezi într-un frumos complex arhitectural, reprezentând… viața (în interpretare proprie).

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.