Comments

  1. Te-am văzut, ai zâmbit chiar înainte ca eu să apuc a spune ceva. Ai stiut că am venit de la muncă obosit după cele 12 ore grele, așa că m-ai scutit să mai spun o glumă.
    De fapt, nici nu voiam să spun glume, ci doar să te întreb dacă mai ai zâmbetul acelă șăgalnic, pe care mi l-ai arătat într-un filmuleț. Cum care zâmbet? Să nu-mi spui că l-ai și uitat.
    Sunt sigur că nu l-ai uitat și nici nu l-ai pierdut, doar că acum ai vrea să ascultăm puțin tăcerea.

    Mulțumesc pentru zâmbet, Iustina!

    1. Ei bine, acum zâmbesc eu cu gura până la urechi. Așa să tot facem, mereu, zâmbetele iau din oboseală și instaurează starea de bine 🙂
      Și da… deocamdată un pic de tăcere. Că m-a luat din nou dragul de cuvinte scrise.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.