În jurul meu văd 4 categorii.
1. Oameni care spun „oamenii nu se schimbă”.
Sunt cei care, în general, au crezut în schimbarea cuiva, apoi au fost crunt dezamăgiți.
2. Oamenii care spun „oamenii se schimbă”.
Sunt cei care au fost profund impresionați de schimbarea cuiva, poate chiar a lor înșiși.
Sau sunt cei care au crezut în cineva, apoi acel cineva și-a schimbat complet atitudinea, dezamăgind.
3. Oameni care chiar nu se schimbă.
Dar ce știu eu despre ce au încercat, ce nu, despre ce au experimentat, despre cei care au vrut să îi schimbe sau nu? Exact.
4. Oameni care chiar se schimbă.
Îi prefer pe cei care se schimbă în bine. Dar cine sunt eu să mă pot pronunța? Exact.
Mulțimile astea se intersectează. În varii variante. Haotic sau ordonat. Potrivit sau nepotrivit. Ducând spre o societate mai bună sau dimpotrivă. Ducând spre ceea ce vom fi mâine. Iar mâine, către ceea ce vom fi poimâine.
Un aspect foarte important este… de unde pornești? Dai înapoi sau te ridici? Apoi curg alte întrebări: de unde știi asta? Te autoevaluezi sau te evaluează altcineva? Te cunoaște bine sau mai puțin bine? Vrei să te schimbi sau nu? Faci ceva în acest sens? Ai rezultate? Rezultatele se văd? Altă întrebare? 🙂 Îi înveți și pe alții cum să se schimbe? De voie sau de nevoie? Îți face plăcere să o faci? Ai rezultate? Rezultatele se văd? Cine le evaluează? Tu cum te simți? Știi cât de important este impactul tău în această lume? Știi că nimeni nu este insignifiant, dar nu toți sunt conștienți de acest aspect?
Fiecare dintre noi are o serie de responsabilități. Acestea vor fi asumate, sau nu. Fiecare dintre noi poate schimba ceva în bine. Și se apucă să o facă, sau nu. Fiecare dintre noi ar putea ceda în fața dificultăților. Și o face, sau nu. Fiecare dintre noi este direct răspunzător pentru acțiunile sale, atât acelea care îl afectează personal, cât si acelea care îi afectează pe ceilalți. Inclusiv pentru cele care influențează indirect. Fiecăruia îi pasă de acest lucru, sau nu.
Pentru o societate din ce în ce mai responsabilă, este datoria fiecăruia dintre noi să fie contribuitor asumat și responsabil. Nu ne putem pune palma-n fund și să zicem că o vor face alții. Pentru că efectul se propagă. Ca o picătură de ploaie care cade într-un lac. Din dreptul ei se răspândesc în jur, în cercuri, efectele și informațiile. Și nu se întâmplă să se răspândească doar cele bune. Lacul nu știe să le diferențieze.
[foto: pinterest]
Este interesant de văzut jocurile. Jocurile acestea ale oamenilor, cu schimbările sau neschimbările lor, cu părerile fiecăruia că el se schimbă sau că ceilalți ar trebui să se schimbe, jocul acesta al personalităților fiecăruia, al ego-urilor.
Ne punem foarte multe întrebări. Unii dintre noi. Răspunsuri vin mai puține, de obicei.
Mai sunt și răspunsuri care vin, uneori, înainte de formularea întrebărilor.
Lacul nu știe să diferențieze. Dar forța impactului determină cât de departe se vor împrăștia undele generate de picătura de ploaie. Sau de gândul cel bun.
Foarte bune completările!
Mulțumesc mult.
Mă amuză folosirea cuvântului „joc”, căci despre niște jocuri o să fie o povestioară peste câteva zile dincolo, în locul dedicat poveștilor.
Eu am folosit cuvântul „joc” într-un sens figurativ, deși te poți gândi și ca la un joc de puzzle, în care piesele pot fi așezate în variante multiple, realizându-se imagini diferite. Este doar o idee zburată prin mintea mea.
Abia aștept să văd „jocul” tău!
Să ai o zi frumoasă, Iustina!
Mi-a plăcut tare mult comparaţia cu picăturile de ploaie!
Multe întrebări care, cum spunea Mugur, nu vor primi toate răspunsurile. Şi multe responsabilităţi de care se uită adeseori.
Chiar dacă rămân fără răspuns, întrebările trebuie să existe. Ele (pentru mine) se extind ca ramurile unui copac. Ne împing să gândim și să vedem mai mult, astfel încât să înaintăm.
Parca-s prea multe intrebari…
Artistul zice: be yourself, no matter what they say!
(Fii tu insuti, indiferent de ce spun ceilalti!)
Pentru schimbare e nevoie si de motivare, de impuls, de dorinta…
Niciodată nu sunt prea multe întrebări, dacă sunt întrebările corecte 🙂
Sunt și nu sunt de acord cu „be yourself”. Uneori yourself ăsta e mai sus și mai departe decât îl cunoști în clipa de față. Dacă îl cauți, îl găsești. Apoi îl cauți pe următorul mai bun self.
„Be yourself” nu înseamnă (deși poate fi perceput ca) zonă de confort și stagnare.
Pentru schimbare e într-adevăr nevoie de multe. Și de motivare, și de dorință, și de efort, și de putere… Motivarea nu o să pice din cer pur și simplu. Vine atunci când ai oamenii potriviți din jur și mai vine din fiecare. Nu ne-o poate face cineva cadou pur și simplu. Trebuie să o vrem, să o căutăm, să o primim…