rânduri de gânduri

Cugetare. Din alt unghi.

Trec pe acest drum aproape zilnic. Întorc capul să văd soarele cum răsare. Iar când privesc un răsărit pastelat, îmi spun că acești stâlpi rup peisajul. Și încerc să dac abstracție de ei.

Astăzi însă… m-am oprit să îi privesc. Mai mult, să îi prind în toată măreția lor. Brazi înalți de metal ce se pregătesc de Crăciun, nu-i așa?

Astăzi i-am privit fără să mai încerc să îi ignor. Din contră. De ce aș ignora varianta prin care noi, oamenii secolului XXI, ne aducem lumină în case? Lumină, căldură, hrană pentru aparate electrice, surse pentru indispensabilele încărcătoare ale telefoanelor, pentru boxe, pentru aspirator, pentru calculator, pentru mixer, pentru placa de păr, pentru luminițele de Crăciun, pentru o mare mulțime de beneficii pe care le considerăm ca parte din „normalitatea” de zi cu zi. Nu, nu sunt urâți, nu mă încurcă firele când privesc cerul. Ei sunt parte din lumea noastră, odată ce noi i-am construit ca să ne susțină interesele.

7 thoughts on “Cugetare. Din alt unghi.

  1. La una din materiile studiate in facultate, ni s-a spus despre liniile electrice aeriene (LEA) ca au „aspect arhitectonic placut”. Ulterior s-a spus ca strica peisajul…
    Stalpii acestia inalti de patruzeci de metri si peste, duc energia produsa intr-un colt al tarii la distante de cateva sute de kilometri. Maine dimineata merg intr-un astfel de colt de tara pentru a avea grija, alaturi de colegii mei, de productia de energie ce va fi transportata cu ajutorul acestor linii de inalta tensiune, linii de care am avut grija inainte sa lucrez pentru producator…
    Sarbatori fericite!

    1. După ce am scris, chiar mă gândeam ce vei spune când vei trece pe aici :). Interesant, nu știam că au fost gândiți în a fi plăcuți ochiului. Cât sunt sau nu de apreciați, e o chestiune de gust și mai ales de a înțelege că ne sunt necesari.

      Drum bun mâine! Unii cu Ajunul, tu și colegii tăi cu treabă. Este un lucru de admirat, să fii acolo unde este nevoie.

      În altă ordine de idei 🙂 am învățat multe lucruri bune în ultima vreme. Unul dintre acestea este… că este mai frumos să te adresezi oamenilor pe nume. Și mi-am dat seama că nu voi ști cum să mă adresez către tine, niciodată de când vizitezi casa mea virtuală nu te-am întrebat cum preferi să ți se spună, Bobby sau Mihai? Nu de alta, dar am început să mă țin de exercițiul de a spune oamenilor pe nume 🙂

      Sărbători fericite, aducătoare de liniște și bine!

      1. 🙂
        Fara aceste linii de transport al energiei electrice, factura „de curent” ar fi de cateva ori mai mare! Domeniul energiei electrice este unul foarte interesant: termocentrale, centrale nucleare, panouri solare si ferme de turbine eoliene, hidrocentrale, linii electrice de transport si linii electrice de distributie, statii si posturi de transformare, camere de comanda si dispecerate. Si toate sunt construite, intretinute, reparate si exploatate de oameni devotati si pasionati! Toate la un loc nu formeaza doar un sistem energetic, ci reprezinta un indicator al gradului de civilizatie.
        Daca vrei Mihai, e bine Mihai. Daca nu te deranjaza Bobby, e bine Bobby. Imi spui asa cum ti de pare tie mai potrivit.
        Iti multumesc pentru urari, Iustina! Atat pentru urarea de maine pentru serviciu (iar turele schimbului meu vor continua pana pe 30 decembrie), cat si pentru urarile de sarbatori!
        Sarbatori fericite, linistite si cu bucurie in suflet!

        1. Mulțumesc pentru detaliere :). Adevărul este că de cele mai multe ori uităm (nici nu gândim) ce este în spatele unui lucru aparent simplu. Eu apăs pe întrerupător și în casă se face lumină. Dar asta nu ar fi fost posibil fără tot ceea ce este în spate în industria respectivă. Iar asta se poate replica pentru orice domeniu, uneori mai simplu, alteori mai complex.
          Cred că în orice domeniu lucrurile merg cel mai bine când oamenii sunt pasionați de ceea ce fac, iar serviciul e mai mult decât un loc din care să revină acasă.
          Sărbători fericite, Mihai!

          1. Cu mare placere!
            Un detaliu pentru potentiali vizitatori: la hidrocentrala Portile de Fier I este amenajat un muzeu care poate fi vizitat de marti pana duminica de la 9 la 16. Este accesibil de pe drumul E70, Bucuresti – Timisoara – Beograd. Accesul se face pe drumul spre hidrocentrala, nu pe accesul in vama! Este unul din obiectivele turistice de vizitat in cazul in care va cazati in zona Clisurii Dunarii sau la Baile Herculane!

  2. Adesea uităm că, în spatele obiectelor se află oameni, care muncesc și se străduiesc pentru a ne fi nouă bine.
    Stâlpii aceștia i-am asemănat uneori cu niște uriași cu șase brațe. Mi-au însoțit copilăria, căci erau pe dealiurile pe unde îmi plimbam frumusețea primăverilor, de unde îmi culegeam câte un măr sau câte o nucă, în ruginiul toamnelor. Am avut ocazia să vd și oamenii, agățați de firele acelea, reparând sau schimbând câte ceva. Pentru mine au rămas uriașii cu șase brațe, chiar dacă prin unele locuri numai a uriași nu mai arată.

    Sărbători fericite, Iustina!

    1. Exact, în spatele fiecărui lucru este munca unui om. Unele lucruri sunt realizate mai ușor, altele mai greu, unele necesită întreținere, altele înlocuire. Și mereu oameni, oameni ca noi, fiecare într-un alt domeniu.
      Sărbători fericite!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.