Distribuire:
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Mai mult
As propune Canned Heat – On the Road Again…
Imi plac foarte mult versurile; sunt un fel de esenta a felului nostru de a fi… A fi sau a nu fi, ca nu imi permit in numele tuturor cand scriu „nostru”.
Felicitari pentru versuri!
Felicitari pentru fotografie!
Mulțumesc și mulțumesc.
Apusul, e unul dintre ultimele prinse înainte de schimbarea orei. Iar versurile… sunt după cum am simțit. Cel mai important însă… e că mereu facem pași înainte, spre o versiune mai bună a fiecăruia.
Remarc optimism in raspunsul tau! 🙂
A better version of own self… sau, mai scurt… a better self.
Hopefully!
(Imi cer scuze pentru insertiile in engleza, dar „masca” e de vina. Gata am gasit pe cine sa dau vina! Aa, nu, nu pe masca, ci pe mine ca am ajuns sa o port.)
Schimb registrul (din nou masca): inca nu am citit The Road al lui Jack Kerouac, dar in acelasi spirit am citit The Sheltering Sky (Ceai in Sahara), care ma urmareste obsesiv, si pe care o recomand de fiecare data cand am ocazia.
Inca o data, felicitari!
Notate (cartile).
Optimism… da. Este necesar pentru sine si este necesar sa fie impartit cu ceilalti. Voi reveni cu idei… motivationale, sa le zicem.
Ce frumos! ❤
Mulțumesc! Uitasem deja de asta 🙂