Dacă astăzi nu-mi găsesc cuvintele, nu înseamnă că nu am nimic de spus.
Dacă tac, nu înseamnă că n-aș avea de comentat.
Dacă renunț, nu înseamnă că pierd.
Dacă râd, nu înseamnă că nu sufăr.
Dacă alerg, nu înseamnă că ajung acolo unde planificasem.
Dacă plâng, nu înseamnă că o fac de supărare.
Dacă aș fi lăsat gheața la umbră, nu înseamnă că nu s-ar fi topit.
Dacă am știi cu toții să presupunem mai rar și mai potolit… nu înseamnă că ar fi perfect, dar cu siguranță altfel. Fără prejudecăți, fără păreri împrumutate, fără afișarea posterului cu ego… ci acționând, gândind, vorbind la timpul prezent, doar deplin, doar cu totul.
Oare? Poate.
Oare se poate? Poate că da.
Oare de mâine? Poate că mai bine de pe acum.
Foarte bine punctat!
merci de apreciere 🙂
Ceea ce e in spatele cuvintelor postarii poate fi cel putin continutul unui capitol de roman. Fiecare dintre noi s-a confruntat, se confrunta sau va confrunta cu astfel de situatii.
Raspunsul se pare ca este, intr-adevar, poate!
Da, cu siguranță se poate detalia mult. Ipotetic, trăit pe propria piele sau văzut la alții. Dar atunci mesajul s-ar putea pierde. Succint spus, are șansa să ajungă la măcar câteva persoane pentru care – de ce nu – să fie de ajutor în procesul de schimbare.
Black Sabbath – Changes
In urma cu ceva vreme am scris ceva asemanator:
http://noctambulul.blogspot.ro/2015/03/vorbeste.html
Sper ca schimbarea pe care o doresti (tie sau altora) sa aiba loc in directia potrivita!
Exact! Cu toate astea, niciuna dintre situatii nu este o piedică. Doar nu putem fi pe placul tuturor, tot timpul.