jurnal

savoarea serii

Ascult liniștea. Îmi place. Mereu mi-a plăcut. S-a lăsat un vânt răcoros și foşneşte printre frunze. Se aud deja greierii și, dacă nu mă înșel, câteva broaște.

Ascult liniștea. Îmi place. Iar liniștea asta îmi pare darnică. E o liniște tipică de vară, vorbăreață și întunecată, complet diferită de liniștea albă a iernii.

Ascult liniștea și o savurez. Mâine e luni. Iată un motiv numai bun pentru a mai trage un pic de zi, ca de mânecile unui pulover.

S-au inventat multe cuvinte care să poată spune ceea ce simțim. Melancolie, bucurie, regret, supărare, detașare, resemnare, acceptare, fericire, entuziasm, regăsire… astea și multe altele. Sunt sigură că nu s-au găsit cuvinte pentru toate stările. Nici nu e nevoie. Eu una nu am nevoie să știu ce nume poartă. Am nevoie doar ca acestea să existe, să le cunosc, să le înțeleg, să le invit să stea sau să plece, după caz.

Savurez liniștea și mă regăsesc. Liniștită, ancorată în prezent și înțeleaptă, sper. Asta dacă înțelepciunea poate conviețui cu mândria. Va trebui să găsească o cale.

AMR 5. Sunt Iustina, îmi place glasul vântului pe sub nori și aștept să vină weekend-ul următor.

1 thought on “savoarea serii

  1. Înțelepciunea și mândria nu cred că vor face casă bună împreună, iar cale de înțelegere între ele… Mândria ar trebui să renunțe la… mândrie, iar înțelepciunea să fie mai puțin înțeleaptă.

    Liniștea, în schimb, este extraordinară, iar ea nu simte nevoia de însoțire. În liniște, vei putea să-ți asculți toate simțămintele, indiferent dacă poartă sau nu un nume. Parcă cele ce încă nu au fost numite sunt cele mai adânci și mai frumoase!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!