jurnal

#100happydays

Când intri pe #100happydays, adică pe www-ul cu nume de o sută de zile fericite, te întâmpină o întrebare. Care? Intrați și veți vedea. Dar e evident care, nu? 😉

Am încercat acest exercițiu. Nu a durat 100 de zile. A durat cât o sută de zile și ceva umplutură între ele. Când am aflat de treaba asta, tocmai aflasem niște vești proaste. Apoi, ca un făcut, a început o cursă a evenimentelor neferite, când în plan colectiv, când în plan personal. Nu-mi ardea de zile fericite pur și simplu, dar am știut că e fix ceea ce am de făcut pentru ca starea de bine, de fericire, de bucurie să iasă la suprafață mai mult, mai efervescent, mai natural. Am prins din zbor momente pe care mi le-am păstrat direct în inimă. Pe altele, am reușit să le prind și într-o poză pătrată colorată. Am aflat despre mine ceea ce știam deja: că îmi plac dulciurile, cafeaua, jocul de culori și asimetria, vinul roșu, apusurile. Și că îmi apreciez fotografiile care pot trezi trăiri, sentimente sau gânduri răzlețe.

Încercați. Merită.

Să nu vă aud că mă întrebați ce e în prima poză. E un ie-pu-raș! Da, clar? Să nu avem discuții. E un iepuraș în parcul de distracții. Și parcul de distracții e mare, mare, cât un covor mic, adică foarte mare pentru opera unui copil. Deci e un desen perfect.

Această prezentare necesită JavaScript.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!