rânduri de gânduri

cum se schimbă totul…

Cum se schimbă totul de la un minut la altul… afli doar atunci când te aștepți mai puțin.

Pur și simplu. Pentru că dacă te-ai aștepta să se întâmple ceva, dacă ai fi la curent în avans cu ceea ce urmează, atunci așteptarea ar fi o corvoadă, chiar și atunci când este vorba de ceva ce nu-ți dorești.

 

Relativitatea… atât de simplu de explicat:

  • cât de repede sau de încet trece timpul, cât și cum îl percepi când ești într-o situație sau în afara ei;
  • cum zboară orele sau se întind la soare minutele, exact invers decât ai avea nevoie;
  • cât de târziu decizi să iei un paracetamol când ai răcit, cât de rapid cauți soluții când răcește cineva drag;
  • și exemplele pot continua… și sunt cu atât mai clare cu cât se învârt în jurul propriei persoane sau se îndepărtează, cu cât le așezi în plan prioritar sau nu, cu cât te-ai obișnuit să le acorzi un anumit gen de atenție sau nu.

Totul se reduce la percepție. La sine. La buricul Universului tău. Obiectivitatea piere. Iar subiectivitatea primește suficiente scuze, cât să creadă că poate menține aparențele unei bune creșteri.

 

6 thoughts on “cum se schimbă totul…

  1. Viețuirea în PREZENT este mai mult un concept, decât o realitate. Se aceea există atâta confuzie, atâta relativitate. A vieșui în present presupune o atitudine schimbată cu 180 de gradem nu este vorba de o simplă schimbare de perceptie. Mintea va trebui să nu mai producă imagini false despre ce cunoaște, despre ce ESTE clipă de clipă NOU, UNIC, IREPETABIL. O minte încremenită în imagine de sine, despre ceilalți, despere orice, imagini construite din trecutul mort și resurscitat , nu va avea libertatea de a conștientiza REALITATEA, prezentul. Aici este vorba de o transformare a modului cum GREȘIT a fost mintea obișnuită să gândească.

    1. Mulțumesc pentru vizita pe pagina mea și pentru timpul alocat scrierii comentariului, cu explicațiile pe care le aduce.
      Țin însă să vă spun că ceea ce ați scris în comentariu nu are nicio legătură cu ceea ce m-a determinat pe mine să îmi aștern gândurile.
      A fost însă un exercițiu interesant, și asta îmi place.
      Toate cele bune!

    1. Ooh… dar nu îmi propun să explic un asemenea concept. Indiferent dacă este ceva în care cred cu toată ființa nea, sau doar accept, nu sunt eu omul care să explic altora sau să conving. Eu transcriu simțiri, fiecare trebuie să își parcurgă singur lecțiile, pentru a asimila corect.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.