Astăzi am avut o dimineață mai puțin obișnuită. M-am trezit… odihnită. Da 🙂 tocmai am spus un lucru banal, dar acesta este (a fost) ceva rar pentru mine. Nu sufăr de insomnii. Sufăr de altceva, mai grav: de dorința de a umple tot timpul, de a nu risipi nimic, de a lăsa somnul pentru mai târziu, mult mai târziu… Din când în când mă trezesc la realitate, apoi uit că am luat o decizie cu privire la minim șapte ore de somn și o iau de la capăt.
Ei bine, astăzi m-am trezit suficient de odihnită încât să înțeleg. Dar ca să ajung la revelația dimineții, trebuie să fac o paranteză.
Paranteză deschisă
Îi citesc pe doi băieți simpatici: Joshua Fields Millburn & Ryan Nicodemus. Ei povestesc despre minimalism, despre cum lor le-a schimbat viața, despre cum mai puțin face loc pentru mai mult de trăit din plin. Ei vorbesc despre ceea ce câștigi când nu te mai împiedici în aglomerație. Îi citesc fără grabă, câte puțin, lăsând timp minții să înțeleagă. Vi-i recomand cu drag, să îi încercați. S-ar putea să vă regăsiți în vorbele lor și să aveți ce învăța.
Paranteză închisă.
Revenind la această dimineață… am înțeles că timpul este cea mai importantă resursă al cărei consum trebuie redus. Mai puțin, mai bun. Mai puține ore de veghe, mai mult de trăit.
Ce să mai zic în concluzie decât… somn ușor! 😉
Oare cine a scris urmatoarea postare?!
http://ultimasuta.ro/2015/07/11/cugetare-despre-timp/
Mi-a trebuit ceva timp să îmi întregesc ideea :). Mai puține ore pe ceas (măsurate standard), mai mult timp real trăit. Deh, greu cu relativitatea.