Să alegi ineditul, ca vocație și semnătură unică, ca prezență pe Pământ – e probabil mai degrabă o decizie care vine de la sine, decât o constrângere.
Nu cred în comentarii și opinii care duc la ideea exteriorizării unor demoni care ar trebui să fie ținuți încătușați. Nu cred că e vorba de eliberare. E o formă. O exprimare. Un sens. Un ceva imperceptibil puterii de observație și acceptare a imunului nefamiliarizat. O deschidere spre diversitate.
Nu cred că ar fi ceva greșit, și totuși nu am avut curaj să aleg o altă imagine care să rămână prezentă aici pentru totdeauna.
Vă trimit aici să îl găsiți pe Sebastian Eriksson. Sau aici.
De ce? Pentru că vorbește direct stomacului care dă să se strângă, confuz, aruncând în tot corpul o senzație de teamă de necunoscut.
Remarcabil.
Sunt multe lucrări pe baza cărora se pot porni niște povești interesante. Să lăsam imaginația să zburde în voie!
E o decizie atât de curajoasă și demnă de respect! Pentru că de multe ori, o astfel de hotărâre, vine la pachet cu însingurare și multe critici. Într-o anmuită măsură, sunt unul dintre ei. Doar că nu fac nimic important, ci trăiesc astfel viața cotidiană care e și ea importantă…pentru mine 🙂