chipuri de sori

Același fețe, chipuri reci
cu trăsături comune
Le recunosc, le văd
din ce în ce mai des.

De parcă ar fi trași
la indigo
Cu variații aplicate
într-o doară.

Nici ei nu știu
nu bănuiesc
Habar nu au
că nu trăiesc.

Petrec eu zilele
la vale
Cu multe semne
de întrebare.

Dar nerostindu-mi
îndoiala
Amân răspunsul
înc-o zi și încă una.

De-ar fi chipuri
rupte din sori
Aș trece întâmplarea
cu vederea.

Dar goliciunea din priviri
mă înfioară
Și mă prefac, duplicitar,
că nu m-am prins.

Trece ușor încă un timp
se duce, se tot duce
Încă un pas până spre capăt
și mă întreb: ce mi-a rămas?

© Iustina Dorobanţu, 2015

spacer

5 comments on “chipuri de sori

  1. mcooper801

    foarte sugestiva poezia ta…felicitari….asa este , traim noi oare sau doar ne bifam existenta prin lumea asta….zi faina

    1. Iustina

      Mulţumesc pentru vizită şi apreciere… 🙂
      Cât despre adevăr şi ce trăim sau nu… vom afla doar după.

  2. Vlad

    Revigorant…Si iti admir duplicitatea, mi-as dori-o si eu cateodata…

    1. Iustina

      Salutări până departe! 🙂

Lasă un răspuns pentru Iustina Anulează răspunsul