poezii

chipuri de sori

Același fețe, chipuri reci
cu trăsături comune
Le recunosc, le văd
din ce în ce mai des.

De parcă ar fi trași
la indigo
Cu variații aplicate
într-o doară.

Nici ei nu știu
nu bănuiesc
Habar nu au
că nu trăiesc.

Petrec eu zilele
la vale
Cu multe semne
de întrebare.

Dar nerostindu-mi
îndoiala
Amân răspunsul
înc-o zi și încă una.

De-ar fi chipuri
rupte din sori
Aș trece întâmplarea
cu vederea.

Dar goliciunea din priviri
mă înfioară
Și mă prefac, duplicitar,
că nu m-am prins.

Trece ușor încă un timp
se duce, se tot duce
Încă un pas până spre capăt
și mă întreb: ce mi-a rămas?

© Iustina Dorobanţu, 2015

5 thoughts on “chipuri de sori

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!