jurnal

cu un secol în urmă

PPV_14mar2015_caietul_bunicii_01Deschid rar cutiile cu amintiri. Astăzi a fost o astfel de zi rară. Am regăsit, alături de tot felul de vechituri de-ale mele, jurnalul din liceu al bunicei mele paterne. L-am răsfoit cu mare plăcere.

Am găsit însemnări despre cărţile citite, am găsit poezii favorite, am găsit chiar şi o zonă de întrebări şi răspunsuri, din care voi împărtăşi cu voi câteva pagini. Cum gândeau acum nouăzeci de ani tinerii? Vă las pe voi să răspundeţi acestei întrebări. Eu am regăsit în naturaleţea şi simplitatea lor frumuseţea acestei ţări.

 

6 thoughts on “cu un secol în urmă

    1. Suntem la fel, in principiu. Ca nu putea sări ADN-ul prea departe nici de cei de acum un mileniu. Noi avem acces la anumite beneficii la care ei nici nu visau, dar cred ca am pierdut noțiunea corectă a timpului, vrem prea mult prea repede. Ce mi se pare, totuși, diferit ACUM față de ATUNCI e un anume grad de inocență și sinceritate, de respect și înțelegere care… se tot voalează. Noi suntem mai agresivi, nepoliticoși, grăbiți. Am (re)inventat o formă de vânătoare, o cizelăm, dar nu e una de care să fim mândri – vânătoarea aproapelui.

  1. pe dinauntru suntem aceeasi , nu conteaza scurgerea timpului…generatii dupa generatii trec prin aceleasi sentimente…pe dinafara suntem altfel…ce conteaza este ce vine din interiorul fiecaruia….multumesc pentru frumoase documente ale trecutului….zi faina plina de spor

Lasă un răspuns pentru mcooper801 Anulează răspunsul