vorbe prin imagini

un musafir simpatic

etsy-fetitacusteaCioc, cioc! se aude dinspre uşă. Mă duc în grabă să văd despre ce e vorba. Nu aşteptam pe nimeni la ora asta…

O copiliţă mică, toată numai zâmbet – în treacăt fie spus, era zâmbetul mai mare ca ea – stătea în uşă, ţinând în braţe o stea mare şi strălucitoare. „Am venit să vă las noroc în dar. Şi multe zâmbete, şi un plin de bine.”

Măi să fie, îmi zic. Mă luase pe nepregătite. Ce să fac, ce să zic, cum o fi mai bine să procedez…? Deschid uşa larg şi o poftesc la o cană de lapte cald cu cacao. I se face zâmbetul şi mai mare şi acceptă. Iau steluţa, şi rămân blocată în dreptul uşii. Ce fac eu cu steaua? În timp ce sărea pe canapea, copiliţa îmi zice „Hai, îi găseşti tu cel mai potrivit loc, sunt sigură!”. Strâng darul la piept, iar steluţa sclipitoare se lipeşte de mine. Chicotesc copilăreşte, iar la auzul acestui sunet steluţa se topeşte într-un fel ciudat, dispare din câmpul vizual şi se aşează lângă inima mea.

Bem cu plăcere licoarea cea bună, cacao cu portocale, special păstrat pentru momente aparte. Nu schimbăm vorbe. Tăcerea oastră nu-i deloc apăsătoare, ci mai degrabă complice.

„Şi acum?” o întreb.

„Merg mai departe. Uite, până ajung la următoarea casă, numai bine creşte.” În palmele ei mici, frământa ceva. De dimensiunea unei buburuze, o pată de lumină începea să prindă contur… O steluţă!

[sursa ilustratie: de pe esty]

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!