rânduri de gânduri

Cugetare. Schimbări.

Oamenii nu se schimbă. Oamenii devin.

image

sursa foto: etsy

4 thoughts on “Cugetare. Schimbări.

  1. Te întreg cu tot dragul de unde ai luat cugetarea asta, pentru că îmi aparţine, şi am fost tare mirată să o văd (şi) aici, pentru că am mai întâlnit-o şi altundeva, doar că purtând ghilimele, acelei fiinţe într-un demult eu aducându-i acele cuvinte.

    1. Bună,
      Nu am luat-o de nicăieri… pur şi simplu aşa am simţit şi mai ales am simţiti impulsul de a nu lăsa un asemenea gând, o aşa revelaţie, să treacă pe lângă mine fără să o spun.
      Nu doar că nu copiez (mi se pare o mitocănie cruntă din partea celor găsesc bucurie în aşa ceva), dar şi când pun poze sap cât mai mult pentru a găsi un prim utilizator.
      Revenind la cugetare, cred că suntem toţi ancoraţi în aceeaşi lume şi avem acces la acelaşi informaţii la nivel planetar şi nu numai. Diferenţa între noi, oamenii, e momentul când avem acces la informaţie, apoi dacă vrem sau nu să înţelegem ceea ce aflăm.
      Apoi, există o limitare clară în ceea ce putem exprima. Un număr limitat de cuvinte şi un număr limitat de exprimări subiect-predicat, oricâte aranjamente sau combinaţii s-ar putea face din punct de vedere statistic cu ele. Până la urmă raţionăm oarecum similar şi trăim în aceeaşi societate. Probabil că aşa ajungem la lucruri exprimate într-o manieră similară.
      Iar despre cugetare în sine, exprimă un adevăr, pe care spre binele şi evoluţia societăţii, chiar sper că nu numai noi două l-am remarcat.

    1. Interesant. Al tău „nu sunt” e la prezent, ancorat în clipă. Al meu „nu se schimbă” e legat de proces, de o întindere de timp.
      Ca să zic aşa, fiecare piticii ei. Ar fi de reflectat aici: de ce prezent sau de ce proces? Şi răspunsul e în ceea ce ne-a învăţat viaţa până acum şi ce am înţeles din ce am pierdut sau câştigat.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!