Comparaţii

De câte ori aud pe cineva comparându-se cu o altă persoană şi spunând că e mai bun decât celălalt, mă trezesc dându-i un sfat, chiar dacă nu îmi este solicitat. Îi recomand să nu se mai compare cu alții, ci cu cea mai bună versiune a sa. Şi n-am parte de zâmbete dulci ca răspuns. Mereu m-am gândit că reacţia se datorează faptului că distrug câteva clipe de superioritate, de siguranță. Şi mereu am crezut că este bine ceea ce fac, că intervenţia mea este una necesară.

Dar am realizat că am greşit. Am greşit în primul rând pentru că am presupus. Am greşit în al doilea rând pentru că m-am gândit numai la mine.

Am presupus că fiecare are o versiune mai bună. Am presupus că persoanele cu care interacţionez îşi doresc să se autodepăşească şi că lipsa acestei dorinţe ar putea fi, cel mult, un dezechilibru temporar. Am presupus, am omis, n-am ţinut cont de multe altele. De ce n-ar vrea cineva să se compare cineva cu cea mai bună versiune a sa? Pentru că nu are una. Pentru că nu are nevoie de una. Pentru că nu are exemple suficient de bune pe care să le urmeze. Pentru că, pur şi simplu, nu e bun pentru toţi ce e bun pentru mine.

M-am gândit la mine, la ce pot face eu pentru lumea mea utopică mai bună şi mai frumoasă. Nu m-am gândit că rănesc. Nu m-am gândit că poate jignesc. Nu am făcut niciun efort să-mi ţin gura pentru că am acţionat doar din perspectiva mea.

Voi continua să greşesc. De acum înainte însă, cu bună ştiinţă. Dar o voi face mereu, pentru că aceasta este calea care am ales-o pentru mine: să mă compar mereu cu cea mai bună versiune a mea, să o depăşesc şi să creionez una noua. Dacă aşa am ales pentru mine, nu pot recomanda altceva celorlalţi, doar pentru a le evita figurile încruntate.

Voi continua să greşesc. Pentru că oricât de ancorată aş fi în realitate, oricât aş înţelege cum funcţionează lumea noastră, oricât aş conştientiza că lumea nu se va schimba datorită intervenţiei mele, asta nu mă opreşte să încerc. Pentru că a renunţa din start este mult mai grav decât a încerca fără reuşită.

spacer

2 comments on “Comparaţii

  1. anastasia

    Mă bucur că mai întâlnesc pe cineva care gândeşte exact ca mine!
    Presupun că ţine de educaţie. Nu-mi amintesc ca tata să-mi fi spus să nu mă compar cu altcineva, dar îmi amintesc clar faptul că mă întreba cum ar fi trebuit să fac sau să fiu într-o anumită situaţie pentru a face/fi mai bine.
    Cea mai dură şi grea luptă e cu sine…, so, cine vrea să o ducă?

    1. Iustina

      Da, cred că ţine de educație. Dar – sper – nu doar de educatia primită în copilărie, ci şi de cea dobândită de-a lungul vieții, învățând de la alţii, cântărind sfaturile primite, evoluând. Pe ideea asta merg când încerc să pun umărul pentru o lume mai bună…
      Cât despre lupta cu sine, sigur că e ceamai grea. Nu prea merge să-ţi dai sfaturi şi să le ignori 🙂

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!