fără „punct şi de la capăt”

Tare multe am vrut să spun în ultimul timp, dar mult mai mult am tăcut. N-a fost timp? N-a fost loc? Ce-a lipsit oare, de-am îngrămădit toate gândurile în câteva notiţe? Sau nu-i ceva ce a lipsit, ci ceva s-a trezit dintr-un somn adânc. Un barometru cu drept de veto. Măsoară intensitatea zilelor, face suma întâmplărilor, cântărește prioritățile, pune bolobocul pe echilibru, pune toate acestea în balanță, şi când e cazul dă stingerea.

Apoi, nu există un moment ideal pentru punct şi de la capăt. Nu e nici ieri, nici azi, nici mâine. E prins în cursul normal al lucrurilor. E atunci cand trebuie să fie. E chiar şi (sau mai ales) atunci când te ia prin surprindere. Fiecare zi e un punct şi de la capăt. Fiecare întrebare şi fiecare răspuns. Fiecare alegere, cât şi fiecare act de evitare a alegerii. Un punct şi de la capăt faţă de ceea ce a fost sau, dimpotrivă, faţă de ce ar fi trebuit să fie. Aşa a dispărut ideea de a ţine un jurnal săptămânal, care avea menirea de a face un rezumat al ultimelor întâmplări şi învățăminte. Avea şi un rol disciplinar, care presupunea respectarea unui ritual şi îndeplinirea unor obligaţii. Însă cum nu îmi place să mi se impună nimic, ar fi fost culmea să accept asta chiar dacă venea din partea mea. Simţeam nevoia să aduc o încheiere acelor articole personale, de jurnal, şi iată că am făcut-o.

Atâtea lucruri s-au precipitat în ultima vreme, că nu am mai avut timp de scris. Iar decizia de a nu mai sta cu ochii în calculator până seara târziu a fost dublată de oboseala pe care o resimţeau ochii mei. Practic, n-am prea avut de ales 🙂 şi pot spune că am trecut cu bine de sevrajul internetului şi am putut să dedic o idee mai mult timp lucrurilor pe care le promovez/laud, dar pe care nu mai aveam timp să le pun în practică. Să mă joc, să privesc cerul, să regăsesc zâmbetul ăla plin care îţi ajunge pe faţă fără să îl fi comandat. De scris mă reapuc… poate de mâine, poate de peste o lună… Habar n-am şi nici nu intenţionez să planific. Lucrurile ori vin de la sine ori mai bine nu mai vin deloc. Notiţe mi-am făcut o mulţime, desigur. Dar nu le-a venit vremea să le arunc pe marele www.

Ce mi-a lipsit însă, şi nu o spun cu vreun gând de măgulire, au fost oamenii frumoşi şi paginile lor. Doar că mă obişnuisem să îmi hrănesc sufletul zilnic cu fel şi fel de vorbe, mai enigmatice sau mai concrete, mai de jurnal personal sau cu iz secret, mai poetice sau mai înfipte în realitate. O să îmi ia ceva timp să parcurg tot ce am ratat în ultima perioadă, mai ales că o voi face doar puţin câte puţin. O să fie ca un pachet de m&m din care aş lua doar câte o bomboană pe zi.

Închei aici, că am de văzut un desen animat cu piraţi şi de smotocit un copil dulce foc :).
Numai bine, cât mai multe zâmbete senine şi mult optimism!
Iustina

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!