Un tânăr cere pe facebook ajutorul. Nu vrea bani pentru operație, nu vrea o donație de sânge, nu vrea nimic concret. Vrea doar like-uri. Vrea să se ducă la tată prietenei lui și să îi dovedească… că este susținut. Cam așa suna o campanie lansată pe facebook acum vreo trei săptămâni, cu scopul declarat de a strânge 100000 like-uri.
Bun… erau câteva lucruri care nu mi se păreau tocmai reale, dar eu am intrat în joc. Am dat like și am urmărit cum evoluează lucrurile. Îi bănuiam de un experiment social. Prea era ajutat de câteva nume publice, prea știa să ceară. Poate că vroiau să măsoare viralitatea mesajelor, să aibă o poză a populației care reacționeză în aceste situații, repartizarea lor pe diverse criterii demografice. Comentariile celor care îl felicitau și îi urau sănătate și viață bună îi arătau a fi fost oameni de bună credință, poate luați de val, poate un pic prea sinceri, dar oare nu de oameni sufletiști avem nevoie?
Astăzi domnul Alex Puică – acesta fiind numele celui care cerea like-uri – anunță că poate fi văzut la Pro TV împreună cu iubita lui Maria, la emisiunea lui Măruță. Mmmh… deja nu mai suna bine. Evident că am uitat, am prins ultimele câteva minute. Pe scurt, și foarte dezamăgitor, aflăm că este vorba de un film. Tipul din reclamele de la vodafone – Maxim, am zis :), da el – este unul dintre personaje. Am fost mulțumită că îl dibuisem bine, că nu e reală pagina de facebook, că nu e în spate un om simplu cu o idee, fie ea și împrumutată de pe alte meleaguri. Ce să zic, au fost totuși isteți, au o pagină cu vreo 100000 like-uri din start… care acum sunt în scădere, dar probabil că vor crește în curând.
Eu… clar n-o să mă uit, indiferent de distribuție. Serios, la Pro TV te uiți la filme dacă vrei să gătești, că mai lungi sunt pauzele decât filmele. Plus că nu pot să mă uit la progamele unei televiziuni care face revelioane cu manele și care lucrează zi de zi la stabilizarea nivelului de cât-mai-nulitate-și-subcultură a populației, că deh, e mai ușor să ai un public constant dacă l-ai făcut după cum ai vrut. Problema lor, nu a mea. Mi-e greu să-i înțeleg, cât timp sunt de departe cei mai ok din punct de vedere calitate/tehnică a emisiunilor, sunt singurii care pot face un show acceptabil (din cele de import).
Stau și mă întreb… a fost sau nu etic ceea ce a făcut? Pentru ei a fost un joc. Dar cei care s-au simțit păcăliți, cum rămâne cu ei, cui vor mai acorda pe viitor votul lor de încredere? Nu… nu-i frumos ce-au făcut, dar au dovedit ceva: oamenii de la noi se mobilizează cât timp e ceva de ușor, nu-i afectează prea tare și pot să ajute. Deci se poate. Se poate mai mult. Trebuie doar să aflăm ce ne mobilizează pe noi, ca nație, să facem o treabă bună, cot la cot. Iată că în cazul acesta s-a putut…
Nici eu nu prea ma uit la Tv, au ajuns la o destrabalare care ma dezarmează total. Nu stiu nimic de acest ,,experiment” insa clar a fost doar un joc de culise.Numai bine!
ne-a demonstrat fie ca suntem niste fraieri, fie ca se poate sa facem ceva impreuna. depinde cu ce ramanem dupa asta. nu conteaza scopul proiectului respectiv, ci ce am inteles si invatat…
Și dacă mă gândesc că nu am pierdut absolut nimic dând un like?… Că viața merge mai departe și e la fel de frumoasă chiar dacă ei m-au păcălit? În fond, nici nu mă uit la emisiunile lor, nu? 🙂
Eu am dat un senin unlike și gata, nu mă deranjează pe mine, personal, mai ales că mă așteptam să nu fie „pe bune”. Dar, nu îmi place că au profitat de mulți oameni care au crezut povestea. Chiar era nevoie să le adauge o frustare în plus pe lista de supărări?
Mi-a plăcut însă că ne-au dovedit, fără să vrea, că ne putem mobiliza, fie și online, doar din spatele monitoarelor.
Iustina, uite o poveste interesanta despre care nu stiam nimic. Pe Pro mama se uita doar la 16,30 la prostii din alea mondene si foarte rar mai vede cate max. 5 minute la Maruta. La varsta ei n-o prea mai intereseaza altceva. Deci eu nici atat nu vad. A, am vazut aseara vreo 20-30 de minute din Romanii au talent dar mergea asa, cam singur televizorul.
In fine, eu nu cred ca scopul a fost sa arate ca ne putem mobiliza. Scopul a fost cel de a pacali ca sa stranga acele prostii de „like”-uri si nimic mai mult. Mobilizarea cand n-ai de dat nimic e usoara. Daca insa, odata cu acel „like” se cerea si 1 leu, fii sigura ca nu mai era o asa efervescenta. Mi-a placut ca ai dat „unlike” 🙂 Bravo!
Sigur scopul nu a fost să ne arate că putem să ne mobilizăm. Suntem buni cât timp suntem mulţi şi proşti. Dar eu mă gândeam să găsim şi partea bună şi să învățăm ceva din ea. Eu am rămas cu ideea că se pot schimba lucruri, că oamenii reacționează. Fiecare în felul său, evident, dar e un început.