săptămâna 4. rezumat şi de la capăt

aşa cum era de aşteptat, a venit în sfârşit iarna. cu zăpadă, cu frig, cu viscol. era şi timpul.

totul a intrat în normal. aproape că a trecut prima luna a anului. dar a fost şi o săptămâna de rămas locului şi oftat. nu-i de parte adevărul care anunţă că winter is coming.

Ce s-a întâmplat? Am făcut în sfărşit ceva bun de tot pentru cei dragi. Şi cum cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru cei la care ţii este… să ai grijă de tine, asta am şi făcut. Aşadar, m-am înscris la un nou medic familie la care sper să pot ajunge şi eu mai des decât cel care nu mă vedea la faţă cu anii. Asta a fost o bilă albă. Dar să nu stricăm echilibrul, să vină şi bila neagră: am ratat cu brio sedinţa de recoltare a sângelui care a avut loc chiar la serviciu. Mare gafă, trebuie să o dreg. Asta mi-a dovedit că pentru a fi donator îmi trebuie fie un pic mai multă memorie, fie o agendă. Eu m-am mai bucurat de plăcerea lecturii „pe hârtie” a ziarului Dilema şi de o delicioasă piesă de treatru, pe care v-o recomand cu drag: Variaţiuni enigmatice la Teatrul Nottara din Bucureşti. Mircea Diaconu şi Alexandru Repan, doi actori cu care nu te plictiseşti timp de o oră şi jumătate. Un fel de poveste în poveste, ocolind, dar fiind poveste de dragoste, nedragoste, trageţi singuri concluziile după ce vedeţi piesa. Totuşi, oricât aş vrea să evit… nu pot. Săptămâna a fost marcată de un tragic accident aviatic, în care doi oameni plecaţi cu treburi importante nu au mai ajuns la destinaţie. Ceilalţi, cu zile mai multe, vor avea doar amintiri triste despre această zi. Iar noi, spectatorii, am avut parte de o tristă scenă pe care a urcat oricine a putut arunca mai tare cu rahat în ceilalţi. Nişte grave breşe de comunicare şi coordonare au pecetluit destinulul celor doi. Nu putem ştii cu adevărat cum ar fi fost lucrurile dacă măcar un element din lanţul de evenimente s-ar fi petrecut altfel. Dar ştim cu cine defilăm şi asta doare încă o dată. Dumnezeu să-i odihnească. Şi păcat că avem eroi doar după ce mor, nu când trăiesc şi fac ceva extraordinar în viaţa de zi cu zi.

Ce-am învățat? Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi e mai mult decât o vorbă. 

Ce-am pierdut? Ce-am câștigat? Tăcere. Am pierdut momente de tăcere şi am câştigat certitdinea că îmi place tăcerea. Tămăduitoare.

PicMonkey Collage sapt-4

spacer

4 comments on “săptămâna 4. rezumat şi de la capăt

  1. Spunsieu

    Da, a fost o saptamana ciudata… Te invidiez ca ai ajuns la teatru, eu nici nu mai stiu de cand n-am mai fost.

    1. Iustina

      Partea cu teatrul e parte din ceva ce vreau sa schimb anul asta… si sa ma ghidez dupa „nu lasa pe maine ceea ce vrei azi” 🙂

  2. Fairytale

    A fost o saptamana grea. Cred ca in sufletele tuturor e dezamagirea totala fata de propria tara. Mi-a placut atitudinea surorii studentei..Sa nu cedam, sa nu plecam capul. Poate ar trebui sa facem asta, dar din comoditate tacem, tacem sa nu fim dati afara de la un serviciu si asa prost platit, ne facem ca nu ninge, cand oamenii sunt sinistrati,etc.Asa ca sa nu mai plecam capul, suntem oameni, un popor care se poate lauda cu adevarati eroi..si aici ma refer la Stefan, Mihai Viteazul…etc.

    1. Iustina

      avem motive pentru care plecam capul… si avem mult mai multe motive sa nu o facem. sper sa invinga setul doi de motive. iar cel mai important motiv e acasa si are o viata intreaga acasa. o viata in fata careia avem responsabilitati.

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!