Când timpul stă în loc, nu o face pentru mult timp. Are obiceiul să repornească brusc și violent.
Când timpul stă în loc, o face doar pentru o mână de oameni. Ceilalți sunt prinși în ritmul lor; doar târziu vor pricepe că s-a întâmplat ceva, în timp ce ei nu se uitau în jur.
Când timpul stă în loc, doare.
Când timpul stă în loc, se rupe ceva.
Când timpul stă în loc, coordonatele timp-spațiu nu mai sunt aceleași. Pentru unii sunt rescrise și aruncate în neant. Departe, cât să nu fie ajunse din urmă.
Când timpul stă în loc, victima știe că salvatorul nu va ajunge la timp. Inima speră încă.
Când timpul se oprește, totul devine nimic și un nimic devine totul.
Când timpul se oprește în loc, nu știi de ce a început vreodată.
Când timpul se oprește în loc, nu înțelegi.
Când timpul se oprește în loc, nebunii vorbesc.
Când timpul se oprește în loc, nu se întâmplă nimic. Pentru că 99,(9)% care au rămas își văd de drum ca și cum nimic nu ar fi fost. Doar „ca și cum”. Pentru că undeva, în adâncul inimii lor, viermele începe să sape.
Când timpul nu se oprește în loc, asta crezi tu că se întâmplă. Pentru că nu vezi dincolo de tine. Pentru cineva s-a oprit, chiar acum, undeva pe lumea asta.
Când timpul nu se oprește în loc pentru ceilalți, dar tu simţi asta, timpul tocmai s-a oprit pentru tine.
Foarte frumoase gandurile tale. Mi-as dori sa se opreasca timpul in loc atunci cand sunt cu iubitul meu, insa atunci timpul parca zboara mult prea repede.
Știa Einstein ce știa cu timpul :). Ar fi frumos să fie mai blând timpul cu noi, așa e.
Gândurile mele erau însă în altă parte când am scris. Mă gândeam la cele șase ore în frig pe care le-au petrecut cei din tragedia de luni… multe ore care, din păcate, au fost fatale pentru unii… mă gândeam la Adrian Iovan și Aurelia Ion. Nu le-am pomenit numele în articol, pentru că nu intenționez să fac vreun trafic pe site din asta și să ajungă pe aceasta pagină în urma unei căutări pe google. Chiar mă bătuse gândul să scot posibilitatea de a da „like” sau de a fi făcute comentarii…
Cand iti pare ca timpul sta in loc, se pare ca se intampla ceva grav cu tine… 🙂
Din păcate, da… Dar mergem mai departe, ca și cum zilele în care timpul a zburat sau, din contră, a stat în loc, nu au existat. Pentru noi sau pentru alții. Mai ales când e vorba despre alții… ne pasă și ne impresionează – într-o oarecare măsură – apoi uităm.
Nu zic, e bine să mergem mai departe, inclusiv atunci când tragediile sunt ale noastre, dar parcă… la scară cosmică, ce se întâmplă este doar o înșiruire de fapte banale…
Ai spus bine… depinde de locul de se afla privitorul si cat de departe poate el ajunge cu mintea.
Unii sunt capabili sa inteleaga viata la nivel cosmic, altii nu pot vedea mai departe de gardul casei sau mai rau de nivelul tricoului. Viata va continua chiar si fara patru miliarde de suflete…
Traieste si cuteaza, bucura-ti sufletul. E unic.
Da… TRĂIEŞTE. Că nu ştii cât timp ai să o faci.
cand timpul sta in loc, totul pare mai rapid si greu de inteles 🙂
pentru ca intr-adevar este mai greu de inteles…
poate nu sau poate da 🙂
Mi se pare mie sau clipa eternă se experimentează doar în avanposturile iadului? Acolo unde nu se mai întimpla nimic şi unde e îngrozitor de linişte. Nu vreau să las imaginaţia să continue un coşmar…
Clipa lunga. Nu i-as zice eterna clipei urate sau dureroase. Asta e experienta bruta de care ne lovim. Si nu stiu daca am putea sa ne educam sa o … reducem.
Sunt convinsa insa ca poate exista si clipa eterna plina de frumos si fericire, dar trebuie sa invatam sa o extindem la adevarata ei valoare.