rânduri de gânduri

anotimpul de douăsprezece luni

Anotimpul bucuriei? Este cel care durează douăsprezece luni. Are un început şi un sfârşit, ca orice anotimp. Şi cu fiecare început, apare acel freamăt plăcut al noului, al speranţei, al promisiunilor care pot umple spaţiile goale ale inimii.

E anotimpul perfect în care să te naşti. Vei putea vorbi despre el necontenit. Să râzi la soare, să alergi cu tălpile goale prin iarbă, să te bucuri cu toată fiinţa ta. De-aia îţi place anotimpul în care te-ai născut, nu-i aşa?

Dacă n-ar fi un singur anotimp, şi dacă din pură întâmplare ar fi patru, aş vrea ca unul să fie alb si pufos, unul proaspăt şi să miroasă a rouă, unul verde şi altul albastru. Mi-ar fi greu să aleg… oare care ar fi favoritul meu? Aş gusta puţin din fiecare, apoi le-aş face cocktail. Le-aş sorbi alene dintr-un pahar cu picior lung şi cu o măslină înfiptă într-o scobitoare ca o umbreluţă… Aş lua paharul, l-aş răsuci puţin şi apoi aş cânta la el. Iar dacă acum nu ştiu cum, o să învăţ cum se face.

foto: pinterest

4 thoughts on “anotimpul de douăsprezece luni

    1. Mulţumesc, Carmen!
      M-a inspirat fotografia… şi am scris ce am simţit. Mă bucur dacă am reuşit să transmit şi altora câteva zâmbete 🙂

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!