joacă și scrieri, povesti, parinti, copii

poveste cu o plimbare

http://www.pinterest.com/pin/15270086210885469/ A fost odată ca niciodată (sau poate a fost chiar ieri) o fetiță care ieșea în fiecare seară în parc cu cățelul ei (sau poate nu era un cățel, ci doar un ursuleț de pluș). Îl iubea mult şi îi purta de grijă. Ei doi aveau o poveste şi era povestea lor. Dacă ar fi existat o poveste mai frumoasă de-atât, doar ei ar fi putut să o scrie. Și poate chiar au scris-o, un an mai târziu, când ea a primit de Crăciun un cățel adevărat. Şi dacă nu de acel Crăciun, poate treizeci de Crăciunuri mai târziu, când ea a pus un căţel sub brad. Poveștile au timp să fie scrise şi rescrise. Noi nu. De ce nu le-am scrie la timpul potrivit?

4 thoughts on “poveste cu o plimbare

  1. Poate pentru că avem portiţa de scapare a lui „avem timp…poate mîine”. E suficient însă s-o găsim doar o dată, pentru prima dată închisă ca să învăţăm lecţia lui ” acum şi aici”.

Lasă un răspuns pentru krab607 Anulează răspunsul