acum ştiu…

tumblr_lvbu1rsqq01qhs2y1o1_500Acum ştiu cine ai fost…

Ştiu cine ai fost în viața mea. Ai fost atingerea Divinității.

 

Ei bine, mi-au trebuit treisprezece ani… ca să ştiu cu certitudine. Am priceput în sfârșit că tot ceea ce cred despre lume, tot ceea ce împart în bine şi rău, tot ceea ce pun în balanţă, totul are legătură cu ceea ce m-ai învăţat. N-au fost lecţii în care să repet ceva ce spuneai, ci au fost lecţii de viaţă. Nu ţin minte să fi fost vreo zi în care să te văd neîngrijită, nu ţin minte să fi fost vreo zi în care nu ai pus masa, şi indiferent care au fost ingredientele, ai făcut ceva bun. Nu ţin minte să-mi fost frig nici când erau cinci grade în casă, atât de multe pulovere şi pantaloni îmi tricotasei. Nu ţin minte vreun Crăciun cu casa nearanjată şi mi-l aduc aminte doar cu masa pusă festiv. Nu ţin minte Crăciun fără colinde şi viflaim*. Nu ţin minte vacanţă din care să fi revenit şi să nu ne fi aşteptat cu prăjituri şi alte bunătăți. Nu ţin minte să te fi văzut vreodată stând degeaba. Şi nu ţin minte să îmi fi impus restricţii care să îmi încalce liberul arbitru. Că erai fermă, că existau limite cu privire la ce aveam voie să fac sau nu, asta e altceva. Eu vorbesc despre opinii şi alegeri. Şi asta e nemaipomenit. Şi evident că mai e ceva ce iţi datorez: că l-ai făcut pe tata 🙂 altfel sigur ne-am fi întâlnit, dar în alte condiții.


*pentru cei care nu cunosc obiceiul, o să fac zilele acestea o scurtă descriere a obiceiului – în varianta teatrului de păpuși; pentru moment am făcut trimitere la unul dintre puţinele articole în care se pomeneşte despre acesta. este un obicei frumos, ar fi păcat să fie uitat sau chiar necunoscut

Bunicei mele, cu cel mai mare drag. Dumnezeu să te odihnească, scumpa mea! Tare dor de tine mi-a fost în secolul acesta! 

spacer

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!